Tratamentul artroscopic în instabilitățile umărului cu prezența defectelor osoase

Abstract

Introduction • Frecvența instabilităților anterioare ale umărului este destul de înaltă, datorită particularităților anatomo-funcționale ale umărului, recidivilor frecvente după tratamentul ortopedic a luxațiilor traumatice (60%-90%) • Frecvența 8.2-23.9/ 100000 populație – pe an (Maj Brett. et. all. AM. J. Sports Med. 2007) • Instabilitatea anterioară (95%) (Matheset. Al. AM J. Sport Med. 2007) • leziunea Bankart (Bankart. Dritish J. Surg. 1938) • Prezența defectelor osoase ale glenei, sau leziunea de tip Hill-Sachs, maresc rata de recidive după repararea artroscopică. • Rata de recidive dupa reparare artroscopică cu glenoid normal – 4%, cu defect de glenă sau Hill-Sachs -67% (Burkhart and De Beer, Arthroscopy 2000) • Augmenterea osoasă a defectului anterior a glenei cu autotransplant din crista iliacă (Eden, Hybernette 1932) • Artroscopic augmentare anatomică intraarticulară cu grefă din crista iliacă ( Scheibel 2008, Taverna 2008,Anderl 2012) • Sir Rawlei Bristow (1958) - transferul de coracoid pe parte anterioară a glenei • Michael Latarjet(1954) – transferul procesului coracoid cu inserția tendinoasă • Albert Trilat (1954) - transferul procesului coracoid cu inserția tendinoasă pe partea anterioară a glenei extraarticular cu fixare m. Subscspular. • Allogrefe – crista tibiei, tibia distală cu pilonul (Provencher et al. 2016), glena, capul humeral. Purpose. Evaluarea rezultatelor și metodelor tratamentului artroscopic a bolnavilor cu instabilitate anterioară a humerusului cu deficit osos Material and methods. Experiența proprie include tratamentul a 22 bolnavi (14 bărbați și 8 femei cu media de vărstă de 27 ani) la care a fost efectuată stabilizarea artroscopică a instabilității anterioare ale umărului între anii 2010-2019. Confirmarea diagnosticului s-a efectuat prin examenul clinic, radiologic, ultrosonografic și RMN. S-a practicat reinserția părții antero-inferioară a labrumului și capsulei articulare la glenă folosind ancore. Leziunea Hill-Sachs a fost depistată în 11 cazuri în 8 cazuri sa efecruat replisaj artroscopic. În deficitul osos al glenei sa efectuat substituirea defectului cu allogrefe în 4 cazuri, 3 cazuri operația Latarjet și un caz alogrefă osteocartilagenoasă din glenoid consevat. Conclusions. Tratamentul artroscopic al instabilităților anterioare cu deficit osos mai mare de 20% necesită substituție osoasă prin procedeele disponibile, fie artroscopic sau metode tradiționale. Defectele osoase de tip Hill-Sachs a capului humeral necesită acoperirea defectului prin remplisaj sau în defectele majore este indicată operația Latarjet. Augmentarea osoasă a glenei este indicată în defectele mai mari de 20%, fie cu grefă din crista iliacă, alogrefă osoasă sau osteocartilagenoasă