Incluziunea dentară. Aspecte clinice și terapeutice

Abstract

Rezumat. INTRODUCERE: Un dinte este considerat inclus atunci când, după perioada normală de erupție, el nu se află în ocluzia funcţională, și dacă sacul folicular nu are nici o comunicare cu cavitatea bucală. După molarii de minte, incluziunea caninilor maxilari prezintă frecvența cea mai mare, (0.9 — 4.2% Crescini 1998, Dachi HOWELL 1961 si 1,7% Thilander in 1968). Caninii inferiori incluși au o frecvenţă de 10-20 ori mai mică (0,35% Dachi și Howell.) Importanța estetică și funcţională a incisivilor și caninilor impune necesitatea creării condițiilor pentru aducerea lor în arcadă. SCOPUL LUCRĂRII : Studiul de față își propune evaluarea prevalenței incluziunii dentare cu impact estetic și funcțional la un grup de pacienţi tratați în Clinica de Ortodonție din Cluj, precum și modalitățile de abordare terapeutică ale unor cazuri de incluziune dentară. MATERIAL ȘI METODĂ: Au fost examinați 476 pacienți cu vârsta cuprinsă între 11 si 30 ani, 36 dintre ei fiind diagnosticați cu canin inclus și doi cu incisivi incluși. Diagnosticul a fost realizat clinic și confirmat radiologic prin radiografii retroalveolare, ortopantomografii, radiografii ocluzale și CBCT. REZULTATE: 66% dintre cazurile diagnosticate cu incluziune canină au fost la subiecți de sex feminin si 33% au fost la subiecți de sex masculin. Prevalența caninului inclus este semnificativ mai mare la maxilar 95 % decât la mandibulă. Caninul inclus unilateral a fost prezent la 75% din cazuri, și doar 25% au fost cu canin inclus bilateral. 85% dintre caninii incluși au fost dispuși în poziție palatinală, și 15% în poziție labială. Din cazurile cu incluziune de incisiv, ambele au interesat incisivii centrali maxilari și au fost depistate la subiecți de sex masculin. CONCLUZII: Prevalența crescută a incluziunii dentare impune completarea evaluării clinice cu cea radiologică din mai multe incidențe în scopul precizării poziției dintelui inclus. Dintre metodele terapeutice utilizate : radical și conservativ, se preferă tratamentul conservativ care urmărește încadrarea dintelui în arcadă, ținând cont și de contextul ortodontic.

Summary. INTRODUCTION: A tooth isconsidered to be impacted when he has not reached his normal position in occlusion even after the phyisiological eruption period is over, and if his follicular sac does not have a communication with the oral cavity. After the wisdom teeth, the impaction of the canines has the highest frequency (0.9 — 4.2% Crescini 1998, Dachi HOWELL 1961 and 1,7% Thilander in 1968). Lower canines have a lower frequency of about 10 -20 times lower (0, 35% Dachi and Howell.) The aesthetic and functional importance of the incisors and canines emphasises the necessity of creating the right conditions to bring them on the dental arch. AIM: The present study wishes to evaluate the prevalence of tooth impaction on teeth with a considerable importance from both functional and aesthetic points of view on a group of patients treated in the Paediatric Dentistry Clinic in Cluj-Napoca , as well as the therapeutically means of treatment for such cases. MATHERIAL AND METHODS: 476 patients with ages between 11 and 30 were examined and 36 of them have been diagnosed with impacted canines and two with impacted incisors. The clinical diagnosis was confirmed radiological using small, panoramic, occlusal X-rays and CBCTs. RESULTS: 66% of the cases diagnosed with impacted canines were females while only 33% were men. The prevalence of the impacted canines was significantly higher for the maxilary 95%than for the mandible. The unilateral impaction was present in 75% of the cases and only 25% of the patients had bilateral impacted canines. 85% of the canines were with a palatal impaction and only 15% had labial impaction. The cases that were presenting impacted incisors were both affecting the central upper incisors and both patients were males. CONCLUSIONS: The high frequency of tooth impaction imposes the completion of the clinical evaluation with a radiological assesment from multiple incidences with the purpose of establishing the actual position of the impacted tooth. Between the therapeutical means used or the treatment of impacted teeth : radical or conservative, the conservative method is prefered and it aims for the alignement of the tooth on the dental arch by orthodontic means.