Interacțiunea dintre asistența medicală specializată de ambulator și asistența medicală primară

Abstract

Scopul: Evaluarea procesului de comunicare dintre asistența medicală specializată de ambulatoriu și asistența medicală primară pentru elaborarea unor recomandări spre îmbunătățirea colaborării dintre aceste două sectoare. Obiectivele: Identificarea bunelor practici la nivel internațional și analiza cadrului normativ național cu privire la referirea pacienților la specialiști și colaborarea dintre asistența medicală primară (AMP) și asistența medicală specializată de ambulatoriu (AMSA); evaluarea opiniei medicilor de familie cu privire la colaborarea cu secțiile consultative din cadrul spitalelor la nivel raional; evaluarea opiniilor managerilor instituțiilor spitalicești cu privire la activitatea secțiilor consultative și colaborarea cu asistența medicală primară; elaborarea unor recomandări pentru optimizarea și îmbunătățirea colaborării dintre serviciile de asistență medicală primară și secțiile consultative spitalicești. Materiale si metode: Tipul studiului: mixt: Componenta cantitativă – studiu descriptiv prin aplicarea unui chestionar. Eșantionul studiului: 365 medicii de familie. Componenta calitativă – 9 interviuri în profunzime cu managerii instituțiilor spitalicești. Rezultate obținute: Conform datelor studiului privind eficiența conlucrării dintre sectoare, fiecare al doilea (circa 48 %, dintre medicii de familie chestionați) au apreciat colaborarea cu specialiștii din secțiile consultative din cadrul spitalelor raionale cu nota 7 și mai jos. În cadrul interviurilor, cu referire la procesul colaborării dintre secțiile consultative și medicii de familie din teritoriu, managerii instituțiilor spitalicești exprimă opinii și aprecieri diferite și chiar diametral opuse. Unii manageri apreciază colaborarea ca fiind foarte bună și constructivă, pe când majoritatea consideră că este o colaborare slabă care are nevoie de îmbunătățiri esențiale. Cauzele frecvente în colaborarea defectuoasă dintre AMP și specialiștii secțiilor consultative raportate de respondenți sunt: lacune în cadrul normativ (34,4 %); interesele financiare ale instituțiilor spitalicești (16,8 %); lipsa motivației specialiștilor din secțiile consultative (17,4 %). În multe instituții medicale procesul de trimitere a pacientului la specialistul din secția consultativă se bazează pe implicarea individuală a medicului de familie (fără a exista o procedură lucrativă în asigurarea traseului pacientului), afirmă 29,5 % din respondenți. Privind procesul de trimitere a pacientului la specialistul din secția consultativă medicii de familie chestionați exprimă următoarele opinii: apreciază procesul ca fiind prea birocratizat (18,7 %); consideră că pacienții sunt nevoiți să aștepte în rânduri create artificial și neargumentat (15,7 %); raportează lipsa de specialiști în raioane, care impune de a recomanda pacientului serviciile specializate contra plată la instituțiile medicale private (27,3 %). O parte a respondenților din AMP consideră că una din cauzele comunicării ineficiente cu medicii specialiști din secția consultativă este faptul că acestea aparțin altei instituții (spitalului raional). În același timp, managerii instituțiilor spitalicești consideră că acest fapt este benefic, astfel fiind soluționată continuitatea asistenței pacienților care necesită spitalizare. Concluzii: Studiul a avut drept intenție să determine cum este organizată colaborarea și conlucrarea medicilor de familie cu medicii specialiști pentru a evalua cum se asigură asistența continuă a pacientului conform necesităților sale de sănătate. Drept rezultat au fost identificate lacune în conlucrarea acestor sectoare, care cer intervenții imediate. Un prim pas în această direcție este asumarea unei abordări comprehensive dintre serviciul AMP și asistența specializată de ambulatoriu, prin deschiderea canalelor eficiente de comunicare, menite să înlăture factorii care cauzează nemulțumirile prezente față de colaborarea dintre aceste două domenii în organizarea asistenței pacientului la nivel teritorial.