Acumulari adipoase epicardice

Abstract

Introducere. Tematica acumulărilor adipoase epicardice este abordată în numeroase lucrări ştiinţifice din multe aspecte, dar lipseşte abordarea morfologică care prezintă interes pentru specialişti în chirurgia cordului. Scopul lucrării. Confirmarea sau respingerea presupunerilor cardiochirurgilor privind aceste structuri. Material şi metode. Au fost studiate 29 de corduri fixate în formol (15 - umane, 4 - bovine, 10 - porcine), 60 de imagini ale pieselor anatomice proaspete din arhiva catedrei. Studiul a fost predominant macroscopic (descrierea localizării, pronunţării şi dimensiunilor zonelor adipoase epicardice), în combinarea cu rezultatele mezoscopice şi microscopice obţinute de noi în cercetările precedente. Rezultate. Am constatat existenţa mai multor acumulări adipoase epicardice constante decât sunt descrise în literatura de profil. Putem clasifica aceste structuri în perivasculare şi periatriale. Nu a fost constatată dependenţa gradului pronunţării lor de dezvoltarea ţesutului adipos paracardiac. Atrage atenţie localizarea ţesutului adipos pericardic în locurile de contact ale structurilor care se află în mişcarea lor reciprocă, nesincronizată. Conţinutul lor neurovascular este mai bogat, cantitativ şi calitativ, decât în regiunile învecinate. Studiul precedent al corpilor adipoşi epicardici ale aortei şi trunchiului pulmonar a demonstrat variabilitatea înaltă a componentelor lor, inclusiv endocrin şi limfatic, păstrarea integrităţii cărora în timpul intervenţiilor chirurgicale are un rol crucial pentru decurgerea perioadei postoperatorii. Concluzii. Acumulările adipoase pericardice perivasculare şi periatriale nu sunt structuri de întâmplare. Una din funcţiile lor - şoc absorbantă, ce asigură circulaţia sangvină regulată, unilaterală prin cord şi vasele sangvine adiacente. Un motiv pentru continuarea studiului este clarificarea componentelor la nivel mezoscopic şi microscopic.

Introduction. The epicardial fat accumulations are described in numerous scientific works from many aspects, but the morphological approach that is of interest to cardiac surgery specialists is missing. Objective of the study. Confirmation or rejection of cardiac surgeons' assumptions regarding these structures. Material and methods. 29 cords fixed in formol (15 - human, 4 - bovine, 10 - porcine) were studied, and 60 images of fresh anatomical specimens from the archive of the department. The study was predominantly macroscopic (describing the localization, pronunciation and dimensions of epicardial fat areas), in combination with the mesoscopic and microscopic results obtained by us in previous research. Results. We found the existence of more constant epicardial fat accumulations than described in the profile literature. We can classify these structures into the perivascular and periatrial. The dependence of the degree of their pronunciation on the development of paracardiac adipose tissue was not found. They are located in the places of contact of structures that are in their mutual, unsynchronized movement. Their neurovascular content is richer, quantitatively and qualitatively, than in the neighboring areas. The previous study of the epicardial fat bodies of the aorta and pulmonary trunk demonstrated the high variability of their components, including endocrine and lymphatic, preserving the integrity of which during surgical interventions has a crucial role for the course of the postoperative period. Conclusions. Perivascular and periatrial epicardial fat accumulations are not incidental structures. One of their functions - shock absorbing, which ensures regular, unilateral blood circulation through the heart and adjacent blood vessels. One reason for further study is to clarify the components at the mesoscopic and microscopic levels.