FRACTURA OASELOR METACARPIENE. CLINICA. DIAGNOSTICUL. TRATAMENTUL

Abstract

Introducere. Fracturile oaselor metacarpiene-leziuni comune ale mâinii, produse adesea de traume directe. Producerea acestor afecțiuni fost o problemă majoră asupra funcționalității mâinii, având nevoie de o abordare clinică și terapeutică minuțioasă pentru a asigura recuperarea eficientă a funcționalității mâinii. Material și metode. Lucrarea a fost realizată prin căutarea și analizarea în baze de date medicale, inclusiv, Web of Science,PubMed Google Scholar și literatura de specialitate. Scopul lucrării. Scopul acestei lucrări a fost de a analiza caracteristicile clinice, a metodelor de diagnostic și de tratament pentru fracturile metacarpiene, pentru a identifica cele mai eficace abordări în restabil irea motricii mâinii. Rezultate. În cadrul studiului efectuat s-a diagnosticat fracturile metacarpiene prin anamneză, examinare clinică și investigații radiologice. În funcție de tipul și severitatea bolii, fiecare pacient a fost tratat fie conservator sau chirurgical. Respectiv pacienții cu fracturi stabile au fost tratați conservator, iar cei cu fracturi instabile sau cu deplasări, au avut nevoie de intervenție chirurgicală pentru a asigura poziționarea corectă și vindecarea aproape completă. Ambele tipuri de abordări terapeutice au obținut rezultate bune în recuperarea funcției mâinii pentru majoritatea pacienților. Cu toate acestea au existat și cazuri cu un prognostic nefavorabil, în care pacienții au rămas cu disfuncții sau complicații ce au necesitat repetarea intervențiilor chirurgicale. Concluzie . Managementul fracturilor metacarpiene a necesitat o abordare personalizată, bazată pe caracteristicile specifice ale fracturii și pe nevoile pacien tului. Diagnosticarea la timp și alegerea tacticii de tratament adecvate au fost esențiale pentru prevenirea complicațiilor și asigurarea unei recuperări complete a funcției membrului.

Introduction. Metacarpal bone fractures - common hand injuries, often caused by direct trauma. The occurrence of these conditions has been a major problem affecting hand functionality, requiring a thorough clinical and therapeutic approach to ensure efficient recovery of hand function. Material and methods. The study was conducted by searching and analyzing medical databases, including Web of Science, PubMed, Google Scholar, and specialized literature. Aim of the study . The aim of this study was to analyze the clinical characteristics, diagnostic methods, and treatment for metacarpal fractures to identify the most effective approaches in restoring hand motor function. Results. In the study, metacarpal fractures were diagnosed through anam nesis, clinical examination, and radiological investigations. Depending on the type and severity of the condition, each patient was treated either conservatively or surgically. Patients with stable fractures were treated conservatively, while those with unstable or displaced fractures required surgical intervention to ensure proper alignment and near ly complete healing. Both therapeutic approaches achieved good results in restoring hand function for most patients. However, there were cases with unfavorable prognosis, where patients were left with dysfunctions or complications that required repeated surgical interventions. Conclu sion. The management of metacarpal fractures required a personalized approach based on the specific characteristics of the fracture and the patient’s needs. Timely diagnosis and the choice of appropriate treatment strategy were essential to prevent complications and ensure complete recovery of limb function.