OPȚIUNI CONTEMPORANE ÎN DIAGNOSTICUL ȘI MANAGEMENTUL ANOMALIILOR DE INSERȚIE A PLACENTEI

Abstract

Introducere. Anomaliile de inserție a placentei, incluzând placenta previa și variantele severe de placenta accreta, increta și percreta, constituie o preocupare majoră în obstetrică, datorită potențialului lor de a afecta sever atât mama, cât și fătul. Scopul lucrării. Scopul acestei revizuiri literare este de a evalua metodele contemporane de diagnostic și strategiile actuale de management ale anomaliilor de inserție a placentei, punând accent pe rezultatele clinice recente și pe practicile recomandate. Material și metode. Revizuirea literaturii a inclus analiza critică a studiilor de specialitate, inclusiv a cercetărilor originale, ghidurilor de practică clinică și a rapoartelor de cazuri relevante din ulti mii cinci ani, pentru a identifica informațiile esențiale privind tehnologiile de diagnostic avansate și protocoalele de management. Rezultate. Diagnosticul precoce și precis al anomaliilor de inserție a placentei se bazează pe utilizarea ecografiei de înaltă rezoluție, inclusiv ecografia transvaginală și abdominală, pentru o evaluare detaliată a poziției placentei și a gradului de invazie uterină. În situațiile complexe, se pot utiliza metode complementare, cum ar fi rezonanța magnetică nucleară, pentru o imagine detaliată a anatomiei implicate. Concluzii. Managementul adecvat al anomaliilor de inserție a placentei este esențial pentru optimizarea rezultatelor materne și perinatale. Abordările terapeutice variază în funcție de severitatea afecțiunii, de la monitorizarea atentă în cazurile ușoare la intervenții complexe în cazurile severe. Coordonarea multidisciplinară între specialiști din domeniul obstetricii, radiologiei și chir urgiei este esențială pentru o gestionare eficientă și sigură a acestor cazuri complexe.

Background. Placental insertion anomalies, including placenta previa and severe forms such as placenta accreta, increta, and percreta, represent significant concerns in obstetrics due to their potential to severely impact both mater nal and fetal health. The aim of the study. The aim of this literature review is to evaluate contemporary diagnostic methods and current management strategies for placental insertion anomalies, focusing on recent clinical outcomes and recommended practices. Material and methods. The literature review involved a critical analysis of specialized studies, including original research, clinical practice guidelines, and relevant case reports the last five years, to identify essential information on advanced diagnostic technologies and management protocols. Results. Early and precise diagnosis of placental insertion anomalies relies on the use of high-resolution ultrasound, including transvaginal and abdominal ultrasound, for a detailed assessment of placental position and uterine invasion degree. In complex cases, complementary methods such as magnetic resonance imag ing may provide a detailed image of the anatomy involved. Conclusions. Adequate management of placental insertion anomalies is crucial for optimizing maternal and perinatal outcomes. Therapeutic approaches vary depending on the severity of the condition, ranging from careful monitoring in mild cases to complex interventions in severe cases. Multidisciplinary coordination among obstetricians, radiologists, and surgeons is essential for the efficient and safe management of these complex cases