EVALUAREA INTERACȚIUNILOR MEDICAMENTOASE ALE INHIBITORILOR POMPEI DE PROTONI

Abstract

Introducere. Prescrierea inhibitorilor pompei de protoni (IPP) poate fi o sursă de interacțiuni medicamentoase potențial relevante din punct de vedere clinic și al complicațiilor posibile la pacienții cu politerapie complexă. Scop ul lucrării. Identificarea interacțiunilor medicamentoase ale IPP cu unul sau mai multe medicamente potențial generatoare de interacțiuni ce pot duce la consecințe grave. Material și metode. Revizuirea datelor s-a concentrat în principal pe evaluarea potențialelor interacțiuni medicament-medicament dintre IPP conform datelor literaturii de specialitate și bazei de date PubMed. Rezultate. Mai multe studii au arătat că omeprazolul a avut un potențial consider abil pentru interacțiuni medicamentoase din cauza afinității sale mari pentru CYP2C19 și a afinității moderate pentru CYP3A4. În contrast, pantoprazolul-Na a avut un potențial mai scăzut de interacțiune cu alte medicamente. Lansoprazolul și rabeprazolul au produs, de asemenea, un potențial de interacțiune mai slab decât omeprazolul, deși profilurile lor de interacțiune, împreună cu cele ale esomeprazolului și dexlansoprazolului, au fost investigate mai puțin. A fost întocmită o listă de 18 medicamente capabile să declanșeze interacțiuni medicamentoase atunci când sunt administrate concomitent cu IPP. Rata co-prescripțiilor fiecărui IPP cu unul dintre medicamentele enumerate au fost: esomeprazol 65,38%, lansoprazol 52,87%, omeprazol 48,19% și pantoprazol 37,11%. Concluzii. Este necesar a lua în considerare potențialul de interacțiuni medicamentoase atunci când se alege un IPP pentru a gestiona tulburările secreției acidului gastric, în special pentru pacienții vârstnici care iau mai multe medicamente sau pentru cei care primesc o medicație concomitentă cu un indice terapeutic îngust.

Background. The prescription of proton pump inhibitors (PPIs) can be a source of potentially clinically relevant drug interactions and possible complications in patients with complex polytherapy. Objective of the study. Iden tification of PPI drug interactions with one or more drugs potentially generating interactions that can lead to serious consequences. Material and methods. The data review focused mainly on evaluating potential drug-drug interactions between PPIs according to data from the literature and database PubMed. Results. Several studies have shown that omeprazole had considerable potential for drug interactions due to its high affinity for CYP2C19 and moderate affinity for CYP3A4. In contrast, pantoprazole-Na had a low er potential for interaction with other drugs. Lansoprazole and rabeprazole also produced weaker interaction potential than omeprazole, although their interaction profiles, along with those of esomeprazole and dexlansoprazole, have been less investigated. A list of 18 drugs able of triggering drug interactions when administered concomitantly with PPIs has been systematized. The co-prescription rate of each PPI with one of the listed drugs was: esomeprazole 65.38%, lansoprazole 52.87%, omeprazole 48.19% and pantoprazole 37.11%. Conclusions. The potential for drug interactions should be considered when choosing a PPI to manage gastric acid secretion disorders, especially for elderly patients taking multiple medications or those receiving a concomitant medication with a narrow therapeutic in dex.