RESTAURAREA ONLAY ÎN TRATAMENTUL LEZIUNII ODONTALE CORONARE PRIN METODA DIRECTĂ ȘI INDIRECTĂ

Abstract

Introducere . Leziunile odontale coronare reprezintă o provocare semnificativă în stomatologie, necesitând soluții eficiente pentru a restabili funcționalitatea și estetica dinților afectați. Restaurarea onlay este o opțiune modernă și eficientă care poate fi realizată prin metode directe sau indirecte. Acest studiu explorează comparativ aceste două abordări, evaluând avantajele, dezavantajele și rezultatele clinice pentru a oferi o înțelegere aprofundată și bazată pe dovezi în ceea ce privește alegerea metodei optime pentru pacienți. Scopul lucrării . Studiul comparative privind eficacitatea și durabilitatea restaurărilor onlay realizate prin metodele directe și indirecte în tratamentul leziunilor odontale coronare. Material și metode. Studiul a implicat un eșantion de 10 de pacienți cu leziuni odontale coronare, care au fost împărțiți în două grupuri egale. Primul grup a beneficiat de restaurări onlay prin metoda directă, iar cel de-al doilea grup a fost tratat prin metoda indirectă. Materialele utilizate au inclus compozite pentru restaurările directe și ceramica dentară pentru cele indirecte. Evaluările clinice și radiologice au fost realizate la 6 luni și la 1 an după intervenții, utilizând criterii standardizate de evaluare a integrității marginii, adaptării marginale, integrității structurale și estetice. Rezultate . Rezultatele au arătat că ambele metode de restaurare onlay au oferit rezultate satisfăcătoare în tratamentul leziunilor odontale coronare. Restaurările directe au prezentat avantaje în ceea ce privește timpul de tratament și costurile mai reduse, oferind o adaptare marginală bună și estetica satisfăcătoare pe termen scurt. Pe de altă parte, restaurările indirecte au demonstrat o durabilitate mai mare și o estetică superioară pe termen lung, datorită materialelor ceramice utilizate. Concluzii . Ambele metode de restaurare onlay sunt eficiente în tratamentul leziunilor odontale coronare, însă alegerea metodei depinde de specificul cazului clinic și de preferințele pacientului. Metoda directă este preferată pen tru intervenții rapide și costuri reduse, în timp ce metoda indirectă este recomandată pentru pacienții care doresc o soluție estetică de lungă durată și sunt dispuși să investeas că mai mult timp și resurse financiare în tratament. Studiul sugerează că o abordare personalizată, ținând cont de particularitățile fiecărui pacient, este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate în restaurările onlay.

Background. Dental crown lesions represent a significant challenge in dentistry, necessitating effective solutions to restore the functionality and aesthetics of affected teeth. Onlay restoration is a modern and efficient option that can be performed using either direct or indirect methods. This study comparatively explores these two approaches, evalu ating their advantages, disadvantages, and clinical outcomes to provide a thorough, evidence-based understanding regarding the optimal method choice for patients. Objective of the study. The comparative study of the effectiveness and durability of onlay restorations was performed using direct and indirect methods in the treatment of dental crown lesions. Material and methods. The study involved a sample of 10 patients with coronal dental lesions, who were divided into two equal groups. The first group received onlay restorations using the direct method, while the second group was treated using the indirect method. Materials used included high-quality composites for direct restorations and dental ceramics for indirect ones. Clinical and radiological evaluations were conducted at 6 months and 1-year post-in tervention, using standardized criteria for assessing margin integrity, marginal adaptation, structural integrity, and aes thetics. Results. The results indicated that both onlay resto ration methods provided satisfactory outcomes in the treat ment of coronal dental lesions. Direct restorations showed advantages in terms of treatment time and lower costs, offering good marginal adaptation and short-term aesthetic satisfaction. Conversely, indirect restorations demonstrated greater durability and superior long-term aesthetics due to the ceramic materials used. Conclusion. Both onlay res toration methods are effective in treating coronal dental lesions, but the choice of method depends on the specific clinical case and patient preferences. The direct method is preferred for quick interventions and reduced costs, while the indirect method is recommended for patients seeking a long-lasting aesthetic solution and willing to invest more time and financial resources in the treatment. The study suggests that a personalized approach, considering each pa tient’s specific characteristics, is essential for achieving the best results in onlay restorations.