Managementul chirurgical în perforaţiile neoplastice ale colonului

Abstract

Scopul: Evaluarea atitudinei terapeutice în perforaţiile neoplastice a colonului.Materiale şi metode: S-au analizat 38 perforaţii de colon în funcţie de localizare a procesului tumoral, durata şi gradul de răspîndire a peritonitei, perturbările sistemice în perioada 2005-2010. Repartiţia pe grupe de vîrsta şi sex atestă predominarea sexului masculin 22 cazuri (58,7%) şi un maxim între 60-80 ani. Incidenţa perforaţiilor în funcţie de localizaret: caecul 4 cazuri (10,5%), colonul ascendent şi unghiul hepatic 6 cazuri (15,7%), colonul transvers 2 cazuri (5,2%), unghiul lieneal si colonul descendent 2 cazuri (5,2%), sigmoidul 24 cazuri (63,4%). In funcţie de mecanismul de perforaţie: peforaţii directe în abdomenul liber 6 cazuri (15,8%), perforaţii în doi timp a abcesului paratumoral 25 cazuri (65,8%), perforaţii în spaţiul retroperitoneal 4 cazuri (10,5%), perforaţia diastatică (prin supraumplere) 3 cazuri (7,9%). In 10 (26,3%) cazuri s-a constatat peritonita fecaloidă generalizată, 13 cazuri (34,2%) peritonita difuză, 11 cazuri (28,9%) peritonita localizată, 4 cazuri (10,5%) flegmon retroperitoneal.Înlăturarea radicală a segmentului tumoral s-a efectuat în 34 cazuri (89,5%), respectiv în 4 (10,5%) cazuri s-a recurs la colostomia paliativă. La 21 pacienţi intervenţia chirurgicală s-a finisat cu aplicarea anastomozei primare, în 17 cazuri colostoma. Complicaţii postoperatorii au survenit la 11 pacienţi: 2 cazuri dihiscenţă de anastomoză, 9 cazuri complicaţii septice. Letalitatea peransamblu în lotul de studiu a constituit 22,5%. La pacienţii, unde s-a aplicat anastomoza primara letalitatea a constituit 9,5%. Concluzii: In condiţiile duratei scurte de la momentul perforaţiei <de 12 ore şi raspîndirea limitată a peritonitei pacienţii pot fi trataţi prin intervenţie chirurgicală într-o singură etapă. Rămîne discutabile volumul intervenţiei chirurgicale în cazurul peritonitei avansate.

Aim: Evaluation of therapeutic attitude in neoplastic perforation of the colon. Materials and methods: We analyzed 38 colon perforations depending on the location of the tumor process, duration and degree of spreading peritonitis, systemic disturbances in the period 2005-2010. Distribution by age and sex groups show male predominance of 22 cases (58.7%) and a peak between 60-80 years. The incidence of perforation according localizaret: caecul 4 cases (10.5%), ascending colon and hepatic angle 6 cases (15.7%), transverse colon in 2 cases (5.2%), and descending colon lieneal angle 2 cases ( 5.2%), sigmoid 24 cases (63.4%). Depending on the mechanism of perforation: direct abdomen peforaţii free 6 cases (15.8%), perforation of the abscess in two time paratumoral 25 cases (65.8%), retroperitoneal perforation in 4 cases (10.5%) diastatică perforation (with overfill) 3 cases (7.9%). In 10 (26.3%) cases were found faeces generalized peritonitis, 13 cases (34.2%) diffuse peritonitis, 11 cases (28.9%) localized peritonitis, 4 cases (10.5%) retroperitoneal phlegmon. Radical tumor removal was performed in segment 34 cases (89.5%) and in 4 (10.5%) cases recourse to palliative colostomy. In 21 patients surgery was completed with the application of primary anastomosis in 17 cases colostomy. Postoperative complications occurred in 11 patients: 2 cases of anastomosis dihiscenţă, 9 cases septic complications. Per ansamblu lethality in the study group was 22.5%. Patients, primary anastomosis was applied where lethality was 9.5%. Conclusions: In conditions when the short duration of perforation <12 hours and dissemination of limited peritonitis patients may be treated by surgery in one stage. Volume remains questionable surgery in advanced cases of peritonitis.