Diagnosticul radiologic al cancerului gastric

Abstract

Scopul studiului: ameliorarea diagnosticului timpuriu și prezentarea semnelor radiologice caracteristice cancerului gastric în diferite etape de evoluţie. Materiale și metode. În calitate de material pentru elaborarea prezentului studiu au servit rezultatele investigaţiilor radioimagistice (radioscopia stomacului), endoscopice (EFGDS) și biopsiei, efectuate în secţia de imagistică și laboratorul IMSP Institutul Oncologic în perioada 2006-2010. În lucrare au fost utilizate metodele documentară, statistică și de analiză comparativă. Rezultate și discuţii. Conform datelor statistice, în Republica Moldova se atestă o evoluţie ondulatorie a incidenţei și prevalenţei cancerului gastric în perioada 2006-2010, în același timp mortalitatea indică o creștere moderată în 2010 comparativ cu 2006 și o stabilizare cu o ușoară descreștere din 2008. Studiul efectuat a demonstrat că cel mai frecvent cancerul gastric avea o localizare în regiunea piloroantrală – 50-60% cazuri, pe curbura mică – în 12-15%, în regiunea proximală – 10-12%, pe curbura mare – 2-3%, pe peretele anterior sau posterior – o localizare de cca 1,0-1,5%, iar afectarea totală a corpului gastric se întâlnește în cca 3% cazuri. Radioscopia și radiografia sunt investigaţii radiologice valoroase în depistarea cancerului gastric și a gradului de difuzare. Se folosesc doua tehnici radiologice principale: metoda clasică, care include radioscopia gastrică în strat subţire și în repleţie totală, și metoda prin dublu contrast. Semnele radiologice caracteristice cancerului gastric sunt: 1) Forma polipoidă; a) Afectarea porţiunii proximale a stomacului – punga de aer deformată; pliurile întrerupte; pereţii rigizi; unghiul His se mărește; b) Afectarea corpului gastric – defect de umplere de diverse forme; contur clar, neregulat; neomogen; întreruperea pliurilor gastrice la acest nivel; c) Afectarea porţiunii antrale – îngustarea circulară a regiunii date; afectarea pilorului cu stenoză pilorică; nișă (polimorfă după formă și dimensiuni, nu proiemină în afara conturului organului, are bază largă, contur regulat sau neregulat) sau depou de bariu; 2) Forma ulcerantă, caracterizată prin nișa malignă inclusă în conturul gastric; formă cocardă, menisc, șa, platou; contur neregulat; lăţimea depășește adâncimea nișei; zona periulceroasă se delimitează net, neregulată; pliuri întrerupte; 3) Forma infiltrativ-ulceroasă – defect circular la nivelul corpului gastric; nișă pe curbura mare; pliuri convergente, întrerupte; pereţii rigizi; 4) Forma infiltrativă – îngustarea circulară a lumenului gastric; poziţia stomacului în ascensiune; mobilitate redusă; contur policiclic, zimţat, neregulat; limita între porţiunea sănătoasă și cea afectată este netă. Concluzie. Examenul radiologic standard, cu administrare a substanţei de contrast (masă baritată), rămâne și în continuare metoda „de aur” în diagnosticul cancerului gastric, în special al formei infiltrative. Cu toate că mortalitatea din 2008 atestă o stabilizare, chiar cu o uşoară scădere, majoritatea cazurilor o constituie bolnavii în stadii tardive.