Implicarea farmacistului în creşterea aderenţei la tratamentul cronic

Abstract

Introducere. Nerespectarea prescripţiei medicale de către pacient a reprezentat întotdeauna o cauză importantă a insuccesului terapeutic dar şi a creşterii costurilor pentru sănătate. în 1976, Sackett a introdus pentru prima dată termenul de complianţă în medicină, concept care includea respectarea recomandărilor făcute de personalul medical, fără existenţa unui parteneriat medic/pacient. în 1993 apare noţiunea de aderenţă la tratament, concept care înglobează mai mulţi termeni moderni: concordanţă, cooperare, parteneriat, între pacient şi medicul curant. Scopul studiului. Am urmărit determinarea gradului de aderenţă al pacienţilor din România aflaţi în tratament cronic pentru hipertensiune arterială şi pentru scleroză multiplă, identificând şi cauzele posibile ale non aderentei la tratament. Intervenţia farmacistului 9 9 pentru corectarea comportamentului non aderent la medicaţie a constat în programarea unor vizite de consiliere privind terapia hipertensiunii arteriale pentru pacienţii arondaţi farmaciilor de comunitate şi în crearea unei platforme on line pentru pacienţii cu scleroză multiplă, în care aceştia pot adresa întrebări legate de patologie, eficacitate şi siguranţă a tratamentului. Material şi metode. Pentru determinarea gradului de aderenţă la tratamentul antihipertensiv am utilizat Scala Morisky iar pentru pacienţii cu scleroză multiplă am utilizat Chestionarul de Aderenţă la Tratament în Scleroza Multiplă (MSTAQ). Rezultate. în studiul efectuat în farmaciile de comunitate dintr-n total de 581 pacienţii intervievaţi 41,99% au fost bărbaţi şi 58,00% femei. Patologiile cel mai frecvent identificate în populaţie au fost: 72,11% hipertensiune arterială, 43,02% dislipidemie şi 20,30% diabet zaharat. Pacienţii din colectivitatea intervievată au avut un număr mediu de 4,6 mediamente pe zi alături de un consum de 1,9 suplimente alimentare. Gradul de aderenţă mediu pe acest eşanton de populaţie a fost de 5,63 ceea ce îi încadrează în rată de aderenţă joasă conform scalei Morisky. în cazul pacienţilor cu scleroză multiplă s-au analizat retrospectiv 75 de cazuri, dintre acestea 35 de pacienţi fiind trataţi cu glatiramer acetat, iar 40 cu interferon beta- la. Pentru pacienţii trataţi cu glatiramer acetat (în medie 7,8±4,1 ani) s-au obţinut următoarele date: media de vârstă a pacienţilor în anul 2016 a fost de 39,14±8,5 ani, scorul de dizabilitate (EDSS) stabilit la diagnosticare a fost 1,5±1,1 iar scorul actual de dizabilitate 2,3±1,1. Dintre pacienţii trataţi cu glatiramer acetat, un procent de 42,85% au avut o creştere a scorului de dizabilitate cu 148,44%. Pentru pacienţii trataţi cu interferon beta-la (în medie 5,8±4,6 ani) s-au obţinut următoarele date: media de vârstă a pacienţilor în anul 2017 a fost de 41,49±11,84 ani, scorul de dizabilitate (EDSS) stabilit la diagnosticare a fost 1,7±1,4 iar scorul actual de dizabilitate 2,5±1,9. Dintre pacienţii trataţi cu interferon beta-la, un procent de 25% au avut o creştere a scorului de dizabilitate cu 100%. Concluzii. Implicarea farmacistului clinician din farmacia de comunitate în consilierea pacienţilor privind medicaţia prescrisă, medicaţia OTC şi consumul de suplimente alimentare, a interacţiunilor medicament/medicament, medicament/aliment sau supliment alimentar este esenţială pentru creşterea gradului de aderenţă al bolnavilor cu patologii cronice. De asemenea, intervenţia farmacistului clinician din spital în analiza evoluţiei progresiei bolii şi în consilierea pacienţilor cu scleroză multiplă asupra importanţei tratamentului ar putea creşte calitatea vieţii acestora.

Introduction. Disobeying medical prescription by the patient has always represented an important cause of therapeutical failure and also of increased health expenditures. In 1976 Sackett introduced for the first time the term of compliance in medicine, a concept which included observance to the recommendations made by the medical staff without implying a physician/patient partnership. In 1993, the notion of adherence to treatment appears, a concept that encompasses more modem terms: accordance, cooperation, partnership between patient and attending physician. The aim of the study. To determine the degree of adherence for Romanian patients under chronic treatment for arterial hypertension and multiple sclerosis, eventually identifying the probable causes of non-adherence to treatment. Involving the pharmacist in adjusting the non-adherent behavior consisted in scheduling visits of counseling on therapy of arterial hypertension for the patients allocated to community pharmacies and in creating an online platform for multiple sclerosis patients on which questions concerning disease pathology, efficacy and safety of treatment. Material and methods. In order to determine the degree of adherence to antihypertensive treatment Morisky Scale was used while for the multiple sclerosis the Multiple Sclerosis Treatment Adherence Questionnaire (MSTAQ) was used. Results. In the study performed in community pharmacies, out of a total of 581 interviewed patients, 41.99% were men and 58.00% were women. The most frequent pathologies identified in population were as follows: arterial hypertension 72.11%, dyslipidemias 43.02% and diabetes mellitus 20.30%. The patients in the interviewed collective had an average of 4.6 drugs per day, together with an adjacent consumption of 1.9 nutritional supplements. The average degree of adherence in this population sample was 5.63 which appoints them to low adherence rate according to Morisky scale. In the case of multiple sclerosis patients, a number of 75 cases were retrospectively analyzed, out of which 35 were being treated with glatiramer acetate and the other 40 with interferon beta-la. For the ones treated with glatiramer (mean time of treatment 7.8±4.1 years), the following data were obtained: average age in 2016 was 39.14±8.5 years, mean disability score (EDSS) established at the time of diagnosis was 1.5±1.1 and actual mean disability score was 2.3±1.1. A percentage of 42.85% of the patients treated with glatiramer manifested increased mean disability score by 148.44%. For the ones treated with interferon beta-la (mean time of treatment 5.8±4.6 years), the following data were obtained: average age in 2017 was 41.49±11.84 years, mean disability score established at the time of diagnosis was 1.7±1.4 and actual mean disability score was 2.5±1.9. A percentage of 25.00% of the patients treated with interferon beta-la manifested increased mean disability score by 100.00%. Conclusions. The involvement of clinical pharmacist from the community pharmacy in counseling the patients on the prescribed medications, OTC drugs and consumption of nutritional supplements, on the interactions between drugs, between drugs and food or nutritional supplements is essential in order to increase the degree of adherence for the patients with chronic disease. Moreover, the intervention of the clinical pharmacist in hospital setting on analysis of disease progression and counseling multiple sclerosis patients over the importance of treatment might improve their quality of life.