Activitatea biochimică a extractelor din specia Taraxacum officinale G.H. Weber ex Wiggers: Rezumatul tezei de doctor în științe medicale: 315.01 – Biochimie medicală

Abstract

Actualitatea şi importanta problemei cercetate. Stresul oxidativ este considerat unul din mecanismele cheie a multor procese patologice, precum neoplasmele, diabetul, boli neurodegenerative, cardiovasculare etc. Pro-oxidanții sunt frecvent asociați cu afectarea proteinelor, lipidelor și acizilor nucleici, iar prevenirea sau tratamentul acestor procese ține de mobilizarea sistemelor antioxidante proprii organismului sau de utilizarea din exterior a substanțelor capabile de a ameliora situația în stresul oxidativ [1]. Utilizarea agenților antioxidanți sintetici, deseori se confruntă cu dezvoltarea reacțiilor adverse. Ultimele, pot fi considerate o normă în chimioterapia neoplasmelor, provocând pe scară largă mutații genetice, mielosupresie, imunosupresie, toxicitate cardiacă, pulmonară, hepatică, renală etc. Astfel dezvoltarea de noi medicamente, caracterizate prin funcții țintite și probleme adverse minore rămâne a fi o provocare pentru contemporaneitate. Compușii naturali pot exercita funcții profilactice sau terapeutice, eficiența cărora a fost dovedită pe tot parcursul evoluției omenirii. În literatura de specialitate sunt descrise multiple substanțe, oferite generos de către natură, precum flavonoizii, carotenoidele, vitaminele, acizii fenolici (caffeic, ferulic, galic), care de unii singuri sau în combinație manifestă proprietăți antioxidante, antiinflamatoare, imunomodulatoare, antitumorale etc. Taraxacum officinale G.H. Weber ex Wiggers (TO) este o plantă, a cărei conținut chimic și aplicări terapeutice incită medicina modernă pentru investigații aprofundate în oncologie, gastroenterologie și hepatologie, nefrologie, geriatrie etc. Fiind considerată o simplă buruiană, aceasta grație prezenței în componența sa a flavonoizilor, polifenolilor, vitaminelor și mineralelor și-a dovedit eficacitatea nu numai în medicina tradițională, dar și în calitate de sursă generoasă de substanțe cu funcție antitoxică, antioxidantă, antitumorală [2–5]. Benefice pentru sănătate s-au dovedit a fi toate părțile componente ale plantei: rădăcina, frunzele, tija, floarea și semințele, al căror conținut chimic este extrem de variabil, dependent de condițiile climaterice, anotimpul de recoltare, calitatea solului, etc. Această plantă reprezintă o sursă promițătoare de medicamente grație implicării în multiple mecanisme de semnalizare prin intermediul acțiunii asupra interleukinelor, NF-κB, Akt, MEK, ERK, sVCAM-1, MAPK, MMP, TNF etc [1-7]. Datorită multitudinii de componente, conținutul cărora este influențat de multipli factori, rezultatele acțiunii TO prezentate în literatura de specialitate frecvent țin de o singură parte componentă a plantei, de un singur tip de extractant și mecanism de acțiune. La moment lipsește un studiu comprehensiv, care ar pune în evidență și compara uni-momentan mai multe mecanisme de acțiune a extractelor de TO, realizate din diverse părți componente ale plantei cu diverși solvenți. Scopul cercetării a fost studiul compoziției chimice și a acțiunii in vitro a extractelor din TO în vederea elucidări mecanismelor biochimice de acțiune și a potențialului terapeutic. Obiectivele: 1. Determinarea componenței chimice a extractelor din Taraxacum officinale prin cuantificarea conținutului total de flavonoizi, fenoli, fitosteroli și acizi hidroxicorici; 2. Evaluarea acțiunii extractelor din Taraxacum officinale asupra enzimelor antioxidante și a homeostaziei tiol-disulfidice; 3. Elucidarea acțiunii Taraxacum officinale asupra markerilor stresului oxidativ, potențialului aniradicalic, capacității antioxidante totale, masei și activității medii a antioxidanilor; 4. Studiul acțiunii extractelor din Taraxacum officinale asupra viabilității celulare în culturi de tumori gliale; 5. Stabilirea corelațiilor dintre conținutul chimic și mecanismul de acțiune ale extractelor din Taraxacum officinale. [...]