Aspectul variațional al nervului median

Abstract

Introducere. Datorită complexității morfologice a membrului superior (MS), orice afecțiune cu implicarea nervilor la acest nivel poate determina perturbări funcționale majore. Cunoașterea variabilității nervului median (NM) prezintă interes pentru efectuarea intervențiilor chirurgicale la nivel de MS. Scopul lucrării. Identificarea variantelor anatomice (VA) ale NM cu determinarea particularităților lor morfologice, topografice și de conexiune. Material și metode. Studiu retrospectiv, descriptiv. S-a studiat NM pe 30 MS, colectate de la cadavre formolizate, selectate din fondul Catedrei de anatomie și anatomie clinică a USMF „Nicolae Testemițanu”. Prin disecție anatomică s-a urmărit originea, topografia, conexiunile și raportul NM față de artera axilară (AA). Rezultate. Nervul median în 86,7% din cazuri s-a stabilit în limitele sale clasice atât din punct de vedere a formării, cât și a conexiunilor ce le poate avea cu nervii ce-i vin în adiacență, iar în 13,3% – s-au constatat VA. Variante de formare ale NM s-au stabilit pe 3 MS: într-un caz NM s-a format din 3 rădăcini provenite din cele trei fascicule ale plexului brahial (PB), în alt caz – NM s-a format din două rădăcini, care au început din fasciculul lateral al PB, iar în al treilea caz s-a identificat origine joasă a acestuia, formându-se din rădăcinile sale clasice, în 1/3 proximală a brațului, cu 3 cm mai jos de marginea inferioară a tendonului mușchiului dorsal mare. Conexiune dintre NM și nervul musculocutanat s-a constatat într-un singur caz. Originea MN în regiunea axilei, la nivelul unirii rădăcinilor sale, a avut raport diferit față de AA: antero-lateral de ea s-a format în 24 cazuri (80%); medial de ea – în 5 cazuri (16,7%) și într-un caz, când s-a identificat origine joasă (3,3%) – anterior de artera brahială. Concluzii. Variantele de formare și de conexiune ale NM au rol aplicativ important atât pentru chirurgi, cât și pentru imagiști.

Background. Due to the upper limb (UL) complex morphology, any disorder involving the nerves at that level may result in significant functional disturbances. Knowledge of the median nerve (MN) variability is of high interest in conducting surgical interventions at the UL level. Objective of the study. Identification of the MN anatomical variations (AV) by identifying the distinctive characteristics of their morphological, topographic, and connecting features. Material and methods. It is a retrospective and descriptive study. The MN was studied on 30 formalized upper limbs, selected from the Department of anatomy and clinical anatomy of Nicolae Testemițanu University. By anatomical dissection the origin, topography, connections, and position of the MN towards the axillary artery (AA) were observed. Results. The median nerve was established within classical limits in 86.7% of cases both in terms of formation and connection with adjacent nerves, and AV were noted in 13.3%. The variants of the MN formation were established on 3 UL: in one case the MN was formed by three roots derived from each of those three fascicles of the brachial plexus (BP), in another case the MN was formed by two roots, both derived from the lateral fascicles of the BP, and in the third case, a low origin from the classical roots, in the proximal 1/3 of the arm, 3 cm below the inferior edge of the latissimus dorsi muscle tendon was identified. The connections between MN and musculocutaneous nerve were found in a single case. The origin of the MN, in the axillary cavity, at the level of its roots connection, had different position towards the AA: the anterolateral origin was found in 24 cases (80%); the medial one – in 5 cases (16.7%), and in a single case (3.3%) a low origin, anterior to the brachial artery was identified. Conclusions. Variations of the MN formation and connections have a significant role for both surgeons and imaging examiners.