- IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh
- 6. FACULTATEA DE REZIDENȚIAT / FACULTY OF RESIDENCY
- Catedra de chirurgie nr. 4
- ARTICOLE ȘTIINȚIFICE
Please use this identifier to cite or link to this item:
http://hdl.handle.net/20.500.12710/5935
Title: | Relevanța clinică a endoscopiei digestive avansate în herniile axiale esofagiene |
Other Titles: | Clinical relevance of advanced digestive endoscopy in hiatal hernia |
Authors: | Ghidirim, Gheorghe Mișin, Igor Bodrug, Nicolae Istrate, Viorel |
Keywords: | Hiatal Hernia;Advanced Digestive Endoscopy |
Issue Date: | 2017 |
Publisher: | Archives of the Balkan Medical Union |
Abstract: | Hiatal hernia is a frequently diagnosed condition, endoscopically
defined as a more than 2 cm separation of the caudally displaced
esophagogastric junction and diaphragmatic impression. The
anatomy and physiology around the esophagogastric junction is
complex, especially because the anatomical positions of upper
gastrointestinal structures change during swallowing, inspiration,
and insufflation of air into the stomach. There is a clear relation
between the gastro-esophageal reflux disease and sliding hiatal
hernia. Approximately 75% of patients with reflux-esophagitis
have a hiatal hernia, compared to approximately 10% of patients
without esophagitis. Moreover, half the patients with hiatal hernia
have esophagitis, whereas this is uncommon in patients without
hiatal hernia. Despite the prevalence of gastro-esophageal reflux
disease and hiatal hernia, the diagnostic accuracy and interobserver
variability of the endoscopic diagnosis of hiatal hernia have
not been studied extensively. There are many important factors an
endoscopist needs to be aware of before evaluating the presence
of a hiatal hernia.
The aim of this paper is to evaluate and summarize various diagnostic
classifications and highlight the clinical applications of
advanced endoscopy in the diagnosis of different types of the esophageal
hernia.
Hernia hiatală este definită ca alunecarea joncțiunii esofago-gastrice
supradiafragmal, în mediastin, mai mult de 2 cm. Anatomia
și fiziologia joncțiunii esofago-gastrice este complexă, mai
ales pentru că pozițiile anatomice ale structurilor gastro-intestinale
superioare se schimba în timpul ingestiei, inspirației și la
insuflarea aerului în stomac. Există o relație clară între boala de
reflux gastro-esofagian și hernia hiatală glisantă. Aproximativ
75% dintre pacienții cu reflux- esofagită au o hernie hiatală, comparativ
cu aproximativ 10% dintre pacienți fără esofagită. În plus,
jumatate din pacientii cu hernie hiatală au esofagită, în timp ce
acest lucru este mai puțin frecvent la pacienții fără hernie. În ciuda
prevalenței bolii de reflux gastro-esofagian și herniei hiatale,
diagnosticul și acuratețea, variabilitatea diagnosticului endoscopic
de hernie hiatală nu au fost studiate pe larg. Există mai mulți
factori importanți de care endoscopistul trebuie să fie conștient
înainte de a evalua prezența unei hernii hiatale.
Scopul acestei lucrări a fost de a evalua și a rezuma diferitele clasificări
diagnostice și a evidenția aplicațiile clinice actuale ale endoscopiei
avansate pentru diagnosticarea diferitor forme de hernii
hiatale. |
URI: | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/5935 |
ISSN: | 0041-6940 |
Appears in Collections: | ARTICOLE ȘTIINȚIFICE
|
Files in This Item:
There are no files associated with this item.
Items in DSpace are protected by copyright, with all rights reserved, unless otherwise indicated.
|