Optimizarea diagnosticului precoce și a reabilitării auditive a copiilor cu surditate neurosensorială

Abstract

[...] THE RESEARCH CONCEPTUAL FRAMEWORK Research actuality. Hearing impairment is beyond the scope of otology, since hearing underpins the auditory and cognitive development of the child, contributing to personality formation. Due to its incidence and serious complications that often lead to disability, hearing impairment continues to be an issue of interest for both researchers and multidisciplinary specialists. [1,2,13]. The data provided by the specialized literature reveal that hearing loss is diagnosed in 1-3 cases per 1,000 healthy newborns and one in 1000 might acquire it during childhood [4,11]. The incidence of neonatal hearing loss is 60 times higher than the incidence of congenital metabolic disorders, which is supported by a universal screening program, as for example in phenylketonuria, which might occur in 1/20 000 live births [6,28] . [...]

[...] REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII Actualitatea temei. Surditatea la copii depăşeşte cadrul otologiei, deoarece audiţia stă la baza dezvoltării vorbirii şi capacităţilor cognitive ale copilului, contribuind la formarea acestuia ca personalitate. Prin incidenţă şi consecinţele grave, care deseori duc la invalidizare, surditatea rămâne în atenţia cercetătorilor din diverse domenii [1,2,13]. Conform datelor din literatura de specialitate, 1-3 copii la 1000 se naşte cu surditate şi unul la 1000 o achiziţionează în perioada copilăriei[4,11]. Incidenţa surdităţii este de 60 ori mai mare decât incidenţa afecţiunilor metabolice congenitale, pentru care există un program de screening universal, de exemplu în fenilcetonurie, incidenţa căreia este de 1/20 000 nou-născuţi vii [6,28].Consecinţele surdităţii sunt cu atât mai grav manifestate, cu cât mai precoce hipoacuzia afectează copilul. Întrucât centrele auditive se dezvoltă doar în măsura în care primesc impulsuri sonore, la copilul neauzitor nu se formează automatismele nervoase necesare limbajului, deşi are aceleaşi posibilităţi psihomotorii şi bucofaringolaringiene ca şi copilul auzitor[3,7]. [...]