DSpace Collection:

Management diferenţial al vezicii urinare hiperactive la bărbaţi şi femei

2025-12-22T16:45:09Z

Title: Management diferenţial al vezicii urinare hiperactive la bărbaţi şi femei Authors: Bargan, Ina; Tabanschi, Ina; Cucu, Liuba Abstract: Introducere. Vezica urinară hiperactivă se caracterizează prin prezenţa simptomelor ITU ca urgenţă micţională, noc-turie, frecvenţă urinară diurnă, cu sau fără incontinenţă urinară imperioasă. Prevalenţa VUH la femei este mai înaltă decât la bărbaţi. Aspectele managementului terapeutic variază în funcţie de gen. Scop. Precizarea diferenţelor în abordarea terapeutică a vezicii hiperactive la bărbaţi şi femei prin analiza particularităţilor clinice, fiziopatologice şi a răspunsului la tratament. Material şi metode. Studiul de faţă este unul observaţional comparativ, axat pe analiza literaturii ştiinţifice actuale referitoare la vezica urinară hip-eractivă. Pentru colectarea datelor au fost utilizate bazele de date PubMed şi Google Scholar, fiind selectate articole publicate în perioada 2020-2025, relevante pentru subiectul investigat. Rezultate. Simptomele vezicii urinare hiperactive afectează ambele sexe aproape în mod egal: 16% la bărbaţi şi 16,9% la femei. Cea mai frecventă combinaţie de simptome raportată de ambele sexe este cea de tip mixt -micţiune, depozitare şi post-micţiune - prezentă la 24,3% dintre bărbaţi şi 26% dintre femei. Bărbaţii prezintă mai frecvent simptome ale ITU, în special nocturia, care afectează aproape 49% dintre aceştia, iar incontinenţa urinară imperioasă sau mixtă este întâlnită la 5,4%. În schimb, femeile raportează o rată mai ridicată de incontinenţă urinară de stres, care depăşeşte 13%, deşi nocturia rămâne frecventă la ambele sexe. Concluzii. Tratamentul vezicii urinare hiperactive trebuie să se bazeze pe profilul clinic complet al pacientului şi trebuie să includă aşteptările acestuia. Fiziopatologia poate diferi o abordare structurată, în etape, adaptată în funcţie de sex şi afecţiuni subiacente, ce va asigura un management optim.; Introduction. Overactive bladder is characterized by the presence of LUTS such as urgency, nocturia, and daytime urinary frequency, with or without urge incontinence. The prevalence of overactive bladder is higher in women than in men. Aspects of therapeutic management vary depending on the patient's gender. Objective. Specifying the differences in the therapeutic approach to overactive bladder in men and women by analyzing the clinical, pathophysiological characteristics and response to treatment. Material and methods. The present research is a comparative observational study focused on analyzing recent scientific literature concerning overactive bladder. Data were gathered through the PubMed and Google Scholar databases, selecting relevant articles published between period 2020 and 2025 to provide an up-to-date overview of the topic. Results. Overactive bladder symptoms affect both men and women at nearly equal rates: 16% in men and 16.9% in women. The most common symptom pattern in both sexes includes a combination of voiding, storage, and post-micturition symptoms-seen in 24.3% of men and 26% of women. Men report higher rates of lower urinary tract symptoms, especially nocturia, affecting almost 49%, while urge or mixed urinary incontinence is present in 5.4%. In contrast, women show a higher prevalence of stress urinary incontinence, reported in over 13%. However, nocturia remains common in both sexes, suggesting a comparable negative impact on sleep and quality of life. Conclusion. Treatment of overactive bladder should be based on the patient's complete clinical profile and should include the patient's expectations and preferences. The pathophysiology may differ, a structured, step-by-step approach, tailored to gender and underlying conditions, will ensure optimal management.

Impactul icterului obstructiv prelungit in evoluţia intoxicaţiei endogene hepatice (studiu experimental)

2025-12-22T16:48:16Z

Title: Impactul icterului obstructiv prelungit in evoluţia intoxicaţiei endogene hepatice (studiu experimental) Authors: Strelțov, Liuba; Andronache, Lilia Abstract: Introducere. Icterul mecanic produce leziuni hepatice asociate cu dezechilibrul redox şi stres oxidativ crescut. Aferent apar procese de deteriorare a biomoleculelor esenţiale, inclusiv membranare, se accelerează procese de epurarea moleculelor defecte şi acumularea produşilor de degradare, inducând intoxicaţie endogenă. Scop. Aprecierea în experiment a corelaţiei icterului mecanic prelungit cu progresarea intoxicaţiei endogene prin studierea valorilor dialdehidei malonice şi peptidelor cu masă moleculară medie. Material şi metode. Obiectul studiului - 25 şobolani albi, cu o greutate de 160-180g, supuşi intervenţiei de ligaturare a duct-ului cistic cu prelevarea probelor sangvine şi examinarea DAM şi PMM în perioada preoperatorie şi în -1; -7; -15; şi 25 - zi postoperator. Analiza statistică calculată prin Med-Calc. Diferenţele considerate statistic semnificative pentru p<0,05. Rezultate. Evoluţia postoperatorie a şobolanilor: apatie, limitarea activităţilor şi lipsa poftei de mâncare din a 9-a zi. În lot au fost 14 decese, cauzate de complicaţii septice. 1ul deces - 12 zi postoperator, 2-3 decese pe zi- 21-25 zi. La secţia morfologică: 9 c.- abcese multiple intrahepati-ce, 3c.- peritonita biliară şi bilio- purulentă. Valorile PMM şi DAM au crescut continuu, corelând cu nivelului bilirubinei şi indicelui leucocitar. Valorile PMM in postoperator: I zi >10% (p12% (p38% (p56% (p16% (p14% (p36% (p48% (p<0,05). Concluzii. Colestaza biliară prelungită evoluează prin creştere progresivă a valorilor DAM şi PMM. Icterul mecanic de durată induce intoxicaţia endogenă progresivă, care se asociază cu leziuni hepatocelulare ireversibile cu impact final - degradare celulară, complicaţii infecţioase si deces.; Introduction. Mechanical jaundice causes liver damage associated with redox imbalance and oxidative stress. This leads to damage processes of essential biomolecules, including membranes, accelerated processes of purification of defective molecules and accumulation of degradation products, inducing endogenous intoxication. Objective. Experimental assessment of the correlation of prolonged mechanical jaundice with the progression of endogenous intoxication by studying the values of MAD and Peptides with medium molecular weight. Material and methods. The object of the study - 25 white rats, weighing 160-180g, subjected to intervention of cystic duct ligation with blood sampling and examination of MAD and MMP parameters in: preoperative period; on -1th; -7; -15; and 25 - postoperative day. Statistical analysis calculated by Med Calc. Differences considered statistically significant for p<0.05. Results. Postoperative evolution of rats: apathy, limitation of activities and lack of appetite from - 9th day. Were 14 deaths in group, caused by septic complications. 1st death - 12th day postoperatively, 2-3 deaths per day - 21-25th day. At the morphological section: 9 c.- multiple intrahepatic abscesses, 3c.- biliary and bilio-purulent peritonitis. MMP and MAD increased continuously, correlating with bilirubin and leukocyte index values. PMM values in postoperative: 1st day >10% (p12% (p38% (p56% (p16% (p14% (p36% (p48% (p<0.05). Conclusion. Prolonged biliary cholestasis evolves with progressive increase in DAM and PMM values. Longterm mechanical jaundice induces progressive endogenous intoxication, which is associated with irreversible hepatocellular lesions with final impact - cellular degradation, infectious complications and death.

Rolul diferenţei PCO2 venoarteriale (Δ PCO2) şi Ca-Vo2 arteriovenoase în estimarea riscului complicaţiilor postoperatorii

2025-12-22T16:59:31Z

Title: Rolul diferenţei PCO2 venoarteriale (Δ PCO2) şi Ca-Vo2 arteriovenoase în estimarea riscului complicaţiilor postoperatorii Authors: Ciobanu, Ion; Tighineanu, Nicoleta-Ionică; Feghiu, Iuliana; Cernei, Olga; Gutium, Corina; Cojocaru, Victor Abstract: Introducere. Consumul de O2 (VO2) depinde de debitul cardic (CO) şi diferenţa arterio-venoasă a concentraţiei de O2 (Ca-vO2). CO este invers proporţional cu APCO2. APCO2 >6 mm Hg semnalează perfuzie deficitară, iar ca-vo2 evidenţiază hipoxemia. Aceşti markeri contribuie la evaluarea oxigenării în perioada postoperatorie. Scop. Evaluarea diferenţei veno-arteriale a pCO2 (APCO2) şi diferenţei arterio-venoasă a concentraţiei de O2 (Ca-vO2) pentru estimarea riscului de complicaţii postoperatorii în practica clinică. Material şi metode. A fost efectuat un studiu prospective cu 42 de pacienţi supuşi intervenţiilor chirurgicale abdominale analizând variaţiile analizelor de laborator pre- şi 24 ore postoperator, estimarea complicaţiilor declanşatoare. Utilizând testul statistic Fisher a fost calculat riscul relativ (RR), specificitatea testului (Sp), sensibilitatea testului (Sn). Rezultate. Disfuncţia hepatică corelata cu: APCO2: RR1.33 (95% CI 0.8 - 2.1Ţcu Sn de 0,57 (95% CI 0.42 - 0.70), Sp de 0.57 (95% CI 0,42 - 0,70); Ca-vO2: RR 1.6 (95%CI 1.0 - 2.5), Sn 0.64 (95%CI 0,49- 077) şi Sp 0.57 (95%CI 0.42 - 0.70). Disfuncţia pancreatică corelata cu: APCO2: RR 2.1 (95%CI 1.35 - 3.2), Sn 0,57 (95%CI 0.42-0.70) şi Sp 0.78 (95%CI 0.64 -0.88); Ca-vO2: RR - 2.4 (95%CI 1.55 - 3.9), Sn 0.64 (0.49 - 0.77), Sp 0.78 (0.64 - 0.88). SIRS postoperator corelat cu: APCO2: RR 1.7 (95%CI - 1.60 - 2.77), Sn 0,57 (95%CI 0.42 - 0.70), Sp 0.71 (0.56 - 0.83); Ca-vO2: RR 2.07 (95%CI 1.33 - 3.36), Sn 0.64 (5%CI 0.77- 0.99) şi Sp 0.71 (5%CI 0.56 - 0.82). Concluzii. Valorile APCO2 şi Ca-vO2 corelează statistic cu riscul complicaţiilor postoperatorii, inclusiv disfuncţia hepatică, disfuncţia pancreatică şi SIRS. Aceşti parametri pot fi ţinte esenţiale în resuscitarea hemo-dinamică a pacienţilor chirurgicali pentru a preveni astfel de complicaţii.; Introduction. Oxygen consumption (VO2) depends on cardiac output (CO) and the arteriovenous difference in oxygen content (Ca-vO2), while CO is directly related to APCO2. A APCO2 >6 mm Hg indicates poor perfusion, and Ca-vO2 reflects hypoxia. These markers contribute to assessing oxygenation in the postoperative period. Objective. Evaluating APCO2 and Ca-vO2 provides important data for estimating the possibility of postoperative complications, used as relevant predictive factors in clinical practice. Material and methods. A prospective study was performed on 42 patients undergoing abdominal surgical procedures, analyzing the changes in laboratory tests pre- and 24 hours postoperatively to estimate the occurrence of triggering complications. Statistical analysis using Fisher’s exact test calculated the relative risk (RR), test specificity (Sp), and sensitivity (Sn). Results. Hepatic dysfunction: APCO2: RR1.33 (95% CI 0.8 - 2.1), cu Sn de 0,57 (95% CI 0.42 - 0.70), Sp de 0.57 (95% CI 0,42 - 0,70); Ca-vO2: RR 1.6 (95%CI 1.0 - 2.5), Sn 0.64 (95%CI 0,49- 077) and Sp 0.57 (95%CI 0.42 - 0.70). Pancreatic dysfunction: APCO2: RR 2.1 (95%CI 1.35 - 3.2), Sn 0,57 (95%CI 0.42-0.70) and Sp 0.78 (95%CI 0.64 -0.88); Ca-vO2: RR - 2.4 (95%CI 1.55 - 3.9), Sn 0.64 (0.49 - 0.77), Sp 0.78 (0.64 - 0.88). Postoperative SIRS: APCO2: RR 1.7 (95%CI - 1.60 - 2.77), Sn 0,57 (95%CI 0.42 - 0.70), Sp 0.71 (0.56 - 0.83); Ca-vO2: RR 2.07 (95%CI 1.33 - 3.36), Sn 0.64 (5%CI 0.77- 0.99) and Sp 0.71 (5%CI 0.56 - 0.82). Conclusion. APCO2 and Ca-vO2 values statistically correlate with the risk of postoperative complications, including hepatic dysfunction, pancreatic dysfunction, and SIRS. These parameters may serve as crucial targets in hemodynamic resuscitation for surgical patients to help prevent such complications.

Menopauza şi disfuncţia urogenitală: de la fiziopatologie la intervenţie clinică eficientă

2025-12-22T16:34:15Z

Title: Menopauza şi disfuncţia urogenitală: de la fiziopatologie la intervenţie clinică eficientă Authors: Murea, Marinela; Tarlev, Liuba Abstract: Introducere. În perioada de premenopauză, hipoestroge-nemia determină modificări structurale şi funcţionale ale sistemului urogenital. Una dintre cele mai frecvente leziuni ale uretrei feminine întâlnite în această perioadă este carunculul uretral, hipoestrogenemia fiind factorul de risc principal în patogeneza acestuia. Scop. Studierea efectelor hipoestrogenemiei asupra sistemului urogenital la femeile aflate în perioada de menopauză şi condiţiile de dezvoltare a carunculului uretral în această perioadă. Material şi metode. Studiul retrospectiv a inclus 72 de femei, diagnosticate cu caruncul uretral si internate în secţia de Urologie a SCR,Timofei Moşneaga” în perioada 2023 - 2025. S-au analizat fişele medicale, examenul clinic şi histopatologic, s-au comparat rezultatele în dependenţă de perioada premenopau-zală şi postmenopauzală. Rezultate. Hipoestrogenemia din menopauză favorizează modificări atrofice ale epiteliului urogenital, contribuind la apariţia carunculului uretral prin subţierea mucoasei, fragilitate vasculară şi inflamaţie cronică. Vârsta medie a pacientelor incluse în studiu a fost de 63 ani. Conform examenului histologic, 86,1% dintre femeile aflate în menopauză au prezentat caruncul uretral, iar 11,1% ţesut fibroconjunctiv. Două paciente aflate în premenopauză aveau doar ţesut conjunctiv, confirmând efectul protector al estrogenilor. Simptomele întâlnite au fost: disurie 52,7%, durere perineală 15%, dispareunie 7,7%, hematurie 7,5%, 17,02% au fost asimptomatice. Concluzii. Deficitul estrogenic asociat perioade de menopauză reprezintă un factor principal în patogeneza leziunilor uretrale benigne, precum carunculul uretral. Evaluarea histopatologică rămâne crucială pentru diagnostic, iar restabilirea echilibrului hormonal poate influenţa pozitiv evoluţia clinică.; Introduction. During the premenopausal period, hy-poestrogenism leads to structural and functional changes in the urogenital system. One of the most common lesions of the female urethra observed during this time is the urethral caruncle, with hypoestrogenism being the main risk factor in its pathogenesis. Objective. To investigate the effects of hypoestrogenism on the urogenital system in menopausal women and the conditions that favor the development of urethral caruncle during this period. Material and methods. The study included 72 women diagnosed with urethral caruncle, hospitalized in the Urology Department of Timofei Mosneaga RCH between 2023-2025. A retrospective analysis of medical records, symptomatology, clinical and histo-pathological data was performed, with comparison between premenopausal and postmenopausal patients. Results. Menopausal hypoestrogenism promotes atrophic changes in the urogenital epithelium, contributing to the development of urethral caruncle through mucosal thinning, vascular fragility, and chronic inflammation. The mean age of the patients included in the study was 63 years. According to histological examination, 86.1% of postmenopausal women presented with urethral caruncle, and 11.1% had fibrous connective tissue. Two premenopausal patients showed only connective tissue, supporting the protective role of estrogens. Reported symptoms included: dysuria 52.7%, perineal pain 15%, dyspareunia 7.7%, hematuria 7.5%, while 17.02% were asymptomatic. Conclusion. Estrogen deficiency during the menopausal period represents a key factor in the pathogenesis of benign urethral lesions, such as the urethral caruncle. Histopathological evaluation remains crucial for accurate diagnosis, and restoring hormonal balance may positively impact clinical outcomes.