<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<feed xmlns="http://www.w3.org/2005/Atom" xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/">
  <title>DSpace Collection:</title>
  <link rel="alternate" href="http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/535" />
  <subtitle />
  <id>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/535</id>
  <updated>2026-04-25T07:38:31Z</updated>
  <dc:date>2026-04-25T07:38:31Z</dc:date>
  <entry>
    <title>Revista de ştiinţe ale sănătăţii din Moldova = Moldovan journal of health sciences. 2016, Vol. 7(1)</title>
    <link rel="alternate" href="http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/16125" />
    <author>
      <name />
    </author>
    <id>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/16125</id>
    <updated>2023-04-23T17:34:10Z</updated>
    <published>2016-01-01T00:00:00Z</published>
    <summary type="text">Title: Revista de ştiinţe ale sănătăţii din Moldova = Moldovan journal of health sciences. 2016, Vol. 7(1)
Abstract: Revista de Științe ale Sănătății din Moldova (Moldovan Journal of Health Sciences)&#xD;
a fost lansată în octombrie 2014. Aceasta este editată în limbile română și engleză,&#xD;
conform standardelor și ghidurilor internaționale actuale în domeniul științelor&#xD;
medicale, și are o apariție trimestrială. Revista este înregistrată în Instrumentul&#xD;
Bibliometric Național IBN/IDSI (nr.1 din 16.11.2015), iar din 21 decembrie 2017,&#xD;
prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică nr. 169,&#xD;
a fost inclusă în lista revistelor științifice de Tip B. Revista este înregistrată în 2&#xD;
baze de date internaționale.
Description: Fondator: Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae&#xD;
Testemiţanu” din Republica Moldova</summary>
    <dc:date>2016-01-01T00:00:00Z</dc:date>
  </entry>
  <entry>
    <title>Substituenţii biologici ai pielii – între mit și realitate</title>
    <link rel="alternate" href="http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2423" />
    <author>
      <name>Cirimpei, Octavian</name>
    </author>
    <author>
      <name>Malcova, Tatiana</name>
    </author>
    <author>
      <name>Cirimpei, Diana</name>
    </author>
    <author>
      <name>Nacu, Viorel</name>
    </author>
    <id>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2423</id>
    <updated>2024-01-19T06:36:05Z</updated>
    <published>2016-01-01T00:00:00Z</published>
    <summary type="text">Title: Substituenţii biologici ai pielii – între mit și realitate
Authors: Cirimpei, Octavian; Malcova, Tatiana; Cirimpei, Diana; Nacu, Viorel
Abstract: Rezumat.&#xD;
Introducere. Substituenții de piele sunt încă în curs de dezvoltare. Ei sunt aplicați în calitate de tratament adjuvant al arsurilor și, de asemenea, pentru tratamentul plăgilor cronice și al ulcerelor venoase și diabetice. Având în vedere că mortalitatea în caz de arsuri continuă să scadă, există un interes crescut pentru dezvoltarea unor metode noi de tratament, care ar reduce morbiditatea. Această lucrare compară rezultatele clinice obținute la utilizarea diferitor tipuri de substituenți biologici de piele. Material și metode. Din bazele de date PubMed și Springer Link, au fost selectate articolele după cuvintele cheie “wound indihealing”, “wound coverage”, “wound closure”, “wound treatment”, “skin biological substitutes”. A fost selectată și procesată informația despre grupele principale de substituenți biologici de piele, indicațiile pentru utilizarea acestora, efectele obținute și beneficiile în cazul utilizării acestora în tratament. Rezultate. După procesarea informației din bazele de date PubMed și Springer Link conform criteriilor de căutare, au fost găsite 586 de articole despre utilizarea clinică a substituenților biologici de piele. Bibliografia finală conține 47 de surse, care au fost suficiente pentru formularea ideilor principale. Concluzii. În viitor, substituenții de piele vor avea un mai mare potențial de a stimula procesul de regenerare a leziunii, decât de a o repara. Pielea artificială va înlocui grefele de piele, astăzi considerate drept standard de aur în tratamentul defectelor tegumentare. În calitate de clinicieni, scopul nostru este – de a-l asigura pe pacientul ars – cu piele de cea mai înaltă calitate și cât mai rapid posibil. Ca oameni de știință, noi deocamdată, nu am realizat scopul final – obținerea pielii artificiale gata pentru utilizare și, cu atât mai mult, în cantități suficiente. Însă, prin sinteza ultimelor date în acest domeniu și aplicarea rațională a cunoștințelor noi în practică, putem să ne asigurăm că folosim materialul potrivit într-o situație corespunzătoare.; Abstract.&#xD;
Introduction. Skin tissue substitutes are still developing, being conceived as adjuvant treatment of burns, but also, as treatment of chronic plagues and of the more frequent venous and diabetic ulcers. Since the burn-related mortality continues to decrease, there is an increased interest for the development of new treatment guidelines that would decrease the morbidity. This work compares the clinical usage of different types of biologic skin substitutes. Material and methods. Articles containing the keywords “wound healing”, “wound coverage”, “wound closure”, “wound treatment”, “skin biological substitutes”, were selected from the PubMed and Springer Link databases. Information on the main groups of biological skin substitutes, indications of the use, effects and benefits of this method of treatment was selected and processed. Results. As a result of information processing in PubMed and Springer Link databases according to the search criteria, there were found 586 articles on biological skin substituents clinical use. The final bibliography includes 47 sources necessary to formulate the main ideas of this issue. Conclusions. In future, skin substitutes may have more ability to stimulate regeneration than to repair, and artificial skin may be like skin split autografts – the gold standard for skin defects recovery today. As clinicians, our goal is to provide patients with wounds with skin of the highest quality in the shortest time possible. As scientists, we have not reached the final goal yet – to have an artificial skin ready for use, but bringing into question the current views and using them rationally we can at least do our duty as clinicians and ensure that we use the right material in a proper situation.
Description: Spitalul Clinic de Traumatologie şi Ortopedie, Chişinău, Republica Moldova, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”,&#xD;
Republica Moldova, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, Bucuresti, România</summary>
    <dc:date>2016-01-01T00:00:00Z</dc:date>
  </entry>
  <entry>
    <title>Impactul imunogenetic asupra evoluției și tacticii de tratament la pacienții cu amigdalită cronică decompensată asociată sindromului articular: studiu prospectiv, pe serie de cazuri</title>
    <link rel="alternate" href="http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2420" />
    <author>
      <name>Andronachi, Cezara</name>
    </author>
    <id>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2420</id>
    <updated>2024-01-19T07:03:57Z</updated>
    <published>2016-01-01T00:00:00Z</published>
    <summary type="text">Title: Impactul imunogenetic asupra evoluției și tacticii de tratament la pacienții cu amigdalită cronică decompensată asociată sindromului articular: studiu prospectiv, pe serie de cazuri
Authors: Andronachi, Cezara
Abstract: Rezumat.&#xD;
Introducere. Eficiența redusă a măsurilor de tratament a amigdalitei cronice este condiționată, într-o anumită măsură, de subaprecierea influenței imunogenetice asupra aspectului etiopatogenic. În ultimele decenii, au fost obținute rezultate evidente în studierea corelației dintre amigdalita cronică și antigenii leucocitari de histocompatibilitate. Material şi metode. Studiu prospectiv consecutiv, pe serie de cazuri, ce a inclus 101 de pacienți adulți, în vârstă de 18-50 de ani, cu diagnosticul de amigdalită cronică decompensată; 50 de pacienți au beneficiat de tratament conservativ, iar 51 de pacienți au fost tratați chirurgical. Examinare clinică și paraclinică, specifică domeniului ORL; identificarea alelelor HLA-A și HLA-B. Teste statistice aplicate: t-Student și testul exact Fisher. Rezultate. La pacienții cu amigdalite cronice și sindrom articular, tratați chirurgical, au fost diagnosticați următorii antigeni de histocompatibilitate: din clasa A [HLA-A2 – 45 (44,6%), HLA-A28 – 42 (41,6%), HLA-A24 – 24 (23,8%), HLA-AX – 10 (20,0%)] și din clasa B [HLA-B35 – 32 (31,7%), HLA-B44 – 18 (17,8%), HLA-BY – 15 (14,9%), HLA-B18 – 13 (12,9%)]. În lotul pacienților tratați medicamentos, cel mai frecvent au fost diagnosticați următorii antigeni HLA: din clasa A [HLA-A2 – 24 (48,0%), HLA-A28 – 22 (44,0%), HLA-A1 – 10 (20,0%), HLAAX – 10 (20,0%)] și HLA din clasa B [HLA-B44 – 12( 24,0%), HLA-B35 – 11 (22,0%), HLA-B31 – 10 (20,0%), HLA-B18 – 8 (16,0%), HLA-BY – 8 (16.0%)]. Concluzii. Pentru optimizarea diagnosticului clinic și a prognosticului amigdalitei cronice cu sindrom articular, se recomandă aprecierea atât a variantei clinice a bolii, cât și analiza imunogenetică a patologiei (tipizarea HLA). Diferențe statistic semnificative între loturile de tratament conservativ și cel chirurgical al amigdalitei cronice cu sindrom articular s-au constatat doar pentru HLA-B31 și HLA-B45, care au predominat în grupul cu tratament conservativ.; Abstract.&#xD;
Introduction. The low efficiency of chronic tonsillitis (CT) treatment measures is, to some extent, condition to the underestimation of the immunogenetics impact of the etiopathogenic aspect. In recent decades there were obtained obvious results in studying the correlation between CT and histocompatibility leukocyte antigens (HLA). Material and methods. Consecutive prospective study, on series of cases, which included 101 adult patients, aged 1850 years, diagnosed with decompensated chronic tonsillitis; 50 patients received conservative treatment and 51 patients were treated surgically. Clinical and laboratory examination, relevant to ENT domain; identifying HLA-A and HLA-B alleles. Applied statistical tests: t-Student and Fisher exact test. Results. In patients with chronic tonsillitis and articular syndrome, treated surgically, were diagnosed following histocompatibility antigens: from class A [HLA-A2 – 45 (44.6%), HLA-A28 – 42 (41.6%), HLA-A24 – 24 (23.8%), HLA-AX – 10 (20.0%)] and from class B [HLA-B35 – 32 (31.7%), HLA-B44 – 18 (17.8%), HLA-BY – 15 (14.9%), HLA-B18 – 13 (12.9%)]. In the group of patients treated conservatively, the most commonly were diagnosed following HLA antigens: from class A [HLA-A2 – 24 (48.0%), HLA-A28 – 22 (44.0%), HLA-A1 – 10 (20.0%), HLA-AX – 10 (20.0%)] and from class B [HLA-B44 – 12 (24.0%), HLA-B35 – 11 (22.0%), HLA-B31 – 10 (20.0%), HLA-B18 – 8 (16.0%), HLA-BY – 8 (16.0%)]. Conclusion. To optimize the clinical diagnosis and the prognosis of chronic tonsillitis with articular syndrome is recommended assessing both clinical variant of the disease and immunogenetics analysis of the pathology (HLA typing). Statistically significant differences between the conservative treatment group and the surgical treatment group of chronic tonsillitis with articular syndrome were found for HLA-B31 and HLA-B45 only, which prevailed in the conservative treatment group.</summary>
    <dc:date>2016-01-01T00:00:00Z</dc:date>
  </entry>
  <entry>
    <title>Prostatectomia radicală ca metodă de tratament în cancerul de prostată local-avansat: studiu bicentric, retrospectiv, descriptiv</title>
    <link rel="alternate" href="http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2419" />
    <author>
      <name>Medvedev, Vladimir Leonidovich</name>
    </author>
    <author>
      <name>Lysenko, Viktoriia Vladimirovna</name>
    </author>
    <author>
      <name>Medvedev, Alexander Vladimirovich</name>
    </author>
    <author>
      <name>Mykhailov, Igor Valerievich</name>
    </author>
    <author>
      <name>Strelyaev, Alexander Ivanovich</name>
    </author>
    <author>
      <name>Rosha, Larisa Grigorievna</name>
    </author>
    <id>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2419</id>
    <updated>2024-01-19T06:54:17Z</updated>
    <published>2016-01-01T00:00:00Z</published>
    <summary type="text">Title: Prostatectomia radicală ca metodă de tratament în cancerul de prostată local-avansat: studiu bicentric, retrospectiv, descriptiv
Authors: Medvedev, Vladimir Leonidovich; Lysenko, Viktoriia Vladimirovna; Medvedev, Alexander Vladimirovich; Mykhailov, Igor Valerievich; Strelyaev, Alexander Ivanovich; Rosha, Larisa Grigorievna
Abstract: Rezumat.&#xD;
Introducere. Actualmente, există numeroase criterii ce vizează depistarea cancerului de prostată (PCa) cu risc înalt de progresie. Prostatectomia radicală (RPE) poate fi efectuată și la pacienții cu PCa local-avansat, fără riscul creșterii numărului de complicații. Material și metode. Stusdiu retrospectiv, descriptiv, bicentric, efectuat pe un eșantion total de 276 de pacienți (91 – PCa local-avansat și 185 – PCa local). Descrisă evoluția postoperatorie a pacienților pe o durată de până la 36 luni. Rezultate. Prostatectomia radicală permite un control fiabil al procesului neoplazic la 75% dintre pacienții cu PCa avansat local, aprecierea gradului de extindere al tumorii fiind mai exactă. Progresia biochimică a fost semnificativ mai des întâlnită la pacienții cu stadiul pT3 la PCa; cu toate acestea, doar la 5,6% dintre ei nivelul postoperatoriu de PSA a fost peste 0,2 mg/mL. Doar 35,2% dintre acești pacienți au necesitat tratament multimodal pe parcursul primelor 12 luni de monitorizare postoperatorie. Dintre aceștia, doar 18,9% au necesitat radioterapie adjuvantă (RT), 3,2% – tratament hormonal adjuvant (HT) și 13,1% – RT și HT, în combinație, luând în considerare factorii de pronostic negativ. Concluzii. Prostatectomia radicală oferă un control sigur al tumorii la majoritatea pacienților cu cancer de prostată localavansat și permite evaluarea mai exactă a extinderii procesului neoplazic. Pacienții cu stadiu pT3 necesită un control mai riguros al nivelului de PSA în primele 12 luni după intervenție, cu scopul unei eventuale inițieri precoce al altor tratamente adjuvante. Este argumentată și instituirea unui control programat al pacienților după prostatectomie radicală începând cu 24 luni postoperatoriu, în scopul identificării precoce a progresării tumorii din micrometastazele preexistente în ganglionii limfatici retroperitoneali și structurile osoase, care sunt nedetectabile preoperatoriu.; Abstract.&#xD;
Introduction. There are a lot of criteria characterizing highrisk of progression prostate cancer (PCa) nowadays. Radical prostatectomy (RPE) being used for years makes it possible to perform this surgery in patients with locally advanced PCa without the risk of increasing the number of complications. Material and methods. Retrospective, descriptive, bicentric study, made on a total number of 276 patients (91 – locally advanced PCa, and 185 – local PCa). The evolution of 36 months of follow-up was described. Results. Radical prostatectomy provided reliable control of the tumor in 75% of patients with locally advanced PCa, allowed to assess more accurately the extent of the tumor process. Biochemical progression was significantly more frequently found in patients with pT3 stage of PCa; however, only in 5.6% of them, postoperative levels of PSA were over 0.2 mg/mL. Only 32.5% of these patients required multimodal treatment within the first 12 months of postoperative followup. Out of them, 18.9% required adjuvant radio therapy (RT), 3.2% – adjuvant hormonal therapy (HT) and 13.1% – RT and HT taking in consideration negative prognostic factors. Conclusions. Radical prostatectomy offers a reliable control of tumours in the majority of patients with locally advanced prostate cancer and allows better evaluation of the extension of the neoplastic process. Patients with pT3 stage of cancer need a more rigorous control of PSA levels in the first 12 months after the surgery, in order to early initiate other adjuvant therapies. It is also reasonable to initiate a protocol of programmed control of patients that underwent radical prostatectomy in the first 24 months after the surgery, in order to early identify tumour progression from pre-existent micrometastasis in retroperitoneal lymphatic nodes and bones that are undetectable preoperatively.
Description: Catedra de urologie, Universitatea de Stat de Medicină din Kuban,&#xD;
Krasnodar, Federaţia Rusă, Catedra de oncologie, Centrul de Medicină Reconstructivă al Clinicii&#xD;
Universitare, Universitatea Naţională de Medicină din Odessa, Odessa, Ucraina</summary>
    <dc:date>2016-01-01T00:00:00Z</dc:date>
  </entry>
</feed>

