http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/539 2026-04-20T18:00:06Z 2026-04-20T18:00:06Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/16114 2023-04-23T17:33:41Z 2015-01-01T00:00:00Z

Title: Revista de ştiinţe ale sănătăţii din Moldova = Moldovan journal of health sciences. 2015, Vol. 6(4) Abstract: Revista de Științe ale Sănătății din Moldova (Moldovan Journal of Health Sciences) a fost lansată în octombrie 2014. Aceasta este editată în limbile română și engleză, conform standardelor și ghidurilor internaționale actuale în domeniul științelor medicale, și are o apariție trimestrială. Revista este înregistrată în Instrumentul Bibliometric Național IBN/IDSI (nr.1 din 16.11.2015), iar din 21 decembrie 2017, prin Hotărârea Consiliului Suprem pentru Știință și Dezvoltare Tehnologică nr. 169, a fost inclusă în lista revistelor științifice de Tip B. Revista este înregistrată în 2 baze de date internaționale. Description: Fondator: Instituţia Publică Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova

2015-01-01T00:00:00Z Ambrosii, Tatiana Cobâleţchi, Sergiu Șandru, Serghei http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2472 2024-01-18T09:27:38Z 2015-01-01T00:00:00Z

Title: Evaluarea comparativă a utilităţii chestionarelor de screening preoperatoriu al apneei obstructive de somn în prognozarea complicaţiilor postoperatorii: studiu prospectiv de cohortă Authors: Ambrosii, Tatiana; Cobâleţchi, Sergiu; Șandru, Serghei Abstract: Introducere. Apneea obstructivă de somn (AOS) este o patologie frecvent întâlnită în rândul populaţiei feminine și masculine cu vârsta cuprinsă între 30 și 60 de ani, dar, din păcate, nediagnosticată în 82% – 93% dintre cazuri. Pacienţii cu AOS dezvoltă complicaţii postoperatorii semnificativ mai frecvent decât cei fără AOS. Utilizarea chestionarelor specializate de screening pentru AOS la etapa de evaluare preoperatorie ar putea identifica pacienţii suferinzi de maladia dată (în special, dacă aceștia au rămas nediagnosticaţi până la acel moment). În consecinţă, cunoașterea existenţei AOS la pacientul operat în mod programat ar putea reduce numărul de complicaţii postoperatorii și evenimente adverse, dacă se vor aplica măsuri preventive și de reducere a riscului. În această ordine de idei, scopul studiului a fost de a evalua capacitatea predictivă a chestionarelor de screening preoperatoriu pentru AOS (Berlin, ASA-checklist, STOP-BANG și EPS) pentru complicaţiile postoperatorii, la pacienţii beneficiari de intervenţii programate. Material și metode. Studiu prospectiv de cohortă, descriptiv analitic. Aviz pozitiv al Comitetului de Etică a Cercetării. Acord informat scris. Analizate 400 de seturi de date complete, provenite de la pacienţi programaţi pentru intervenţii chirurgicale. Au fost utilizate chestionarele Berlin, ASA-checklist, STOP-BANG și EPS. Postoperatoriu, până la externare, înregistrate evenimentele adverse și complicaţiile. Calculate: Se, Sp, PPV, NPV și LR pentru capacitatea de identificare a complicaţiilor postoperatorii pentru fiecare chestionar. Rezultate. Prevalenţa AOS în populaţia studiată a fost de 60,2%–77,2%, în funcţie de chestionarul aplicat. Corespunzător, rata complicaţiilor a fost, AOS [ ] vs. AOS [-]: cardiovasculare [48,2%–61,1%] – [7,9%-21,2%], respiratorii [12,2%– 13,6%] – [3,2%–5,0%], AVC [0,0%–0,5%] – [0,0%–0,5%], trezire prelungită din anestezie [1,2%–2,4%] – [0,0%-1,2%], febră postoperatorie [1,7%–2,7%] – [1,2%–2,2%], IOT dificilă [2,0%–2,5%] – [0,2%–0,7%], transfer neprogramat în UTI [3,2%–4,2%] – [0,0%–1,0%]. Chestionarul Berlin vs. STOPBANG a avut următoarele performanţe predictive pentru complicaţiile cardiovasculare: Se (0,61 vs. 0,59); Sp (0,92 vs. 0,90); PPV (0,88 vs. 0,85); NPV (0,70 vs. 0,68), LR (7,68 vs. 5,95). Concluzii. Toate chestionarele testate au demonstrat capacităţi predictive acceptabile și utile din punct de vedere clinic pentru complicaţiile de origine cardiovasculară, dar nu și pentru complicaţiile și evenimentele adverse de altă origine; în acest sens, cele mai bune performanţe l-au demonstrat chestionarele Berlin și STOP-BANG.; Introduction. Obstructive sleep apnea (OSA) is a disorder common among female and male population aged between 30 and 60 years, but unfortunately, undiagnosed in 82% to 93% of cases. OSA patients develop postoperative complications significantly more often than those without OSA. Using specialized screening questionnaires for OSA preoperative evaluation stage could identify patients suffering from this disease (particularly if they have remained undiagnosed until that time). Therefore, knowledge of the existence at the patient of OSA, which support scheduled surgery, could reduce the number of postoperative complications and adverse events, if will apply preventive measures and risk reduction. In this context, the aim of the study was to assess the predictive ability of preoperative screening questionnaires for OSA (Berlin, ASA-checklist, STOP-BANG, PES) for postoperative complications at the patient’s beneficiary for elective surgery. Material and methods. A prospective, descriptive-analytic, cohort study. Approval of Ethics Committee for Research was received. Written informed consent was obtained from all patients; 400 complete datasets were analyzes. Before a scheduled surgery, were used: Berlin, ASA-checklist, STOP-BANG and PES questionnaires for OSA screening. Postoperatively, until discharge, were recorded adverse events and complications. It was calculated Se, Sp, PPV, NPV and LR for ability to identify postoperative complications of the each questionnaire. Results. The prevalence of OSA in the studied population was 60.2% to 77.2%, depending on the applied questionnaire. Correspondingly, the rate of complications was, AOS [ ] vs. AOS [-]: cardiovascular [48.2% to 61.1%] – [7.9% to 21.2%], respiratory [12.2% to 13.6%] – [3.2% to 5.0%], stroke [0.0% to 0.5%] – [0.0% to 0.5%], prolonged awakening from anesthesia [1.2% to 2.4%] – [0,0 % to1.2%], post operative fever [1.7% to 2.7%] – [1.2% to 2.2%], difficult OTI [2.0% to 2.5%] – [0 2% to 0.7%], unscheduled transfer to ICU [3.2% to 4.2%] – [0.0% to 1.0%]. Berlin questionnaire vs. STOP-BAND questionnaire had the following predictive performance for cardiovascular complications: Se (0.61 vs. 0.59); Sp (0.92 vs. 0.90); PPV (0.88 vs. 0.85); NPV (0.70 vs. 0.68), LR (7.68 vs. 5.95). Conclusions. All tested questionnaires showed an acceptable predictive capacity and clinical utility for cardiovascular origin complications, but not for complications and adverse events of another origin; in this sense, the best performance was shown by STOP-BANG and Berlin questionnaires.

2015-01-01T00:00:00Z Sajin, Valeria Odobescu, Stela Moldovanu, Ion http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2475 2024-01-18T09:34:28Z 2015-01-01T00:00:00Z

Title: Algoritm de diagnostic și tratament al sindromului Gilles de la Tourette și tulburării de ticuri, adaptat pentru Republica Moldova: sinteză de literatură Authors: Sajin, Valeria; Odobescu, Stela; Moldovanu, Ion Abstract: Introducere. În ultimii ani s-a confirmat prevalenţa înaltă în populaţia pediatrică și adultă a tulburării de ticuri și al sindromului Gilles de la Tourette (SGT). Deoarece, deocamdată, nu există niciun tratament definitiv al ticurilor, iar toate metodele terapeutice doar le reduc temporar, este necesar de apreciat raportul dintre risc și beneficiu pentru fiecare pacient. Studiile știinţifice recente au confirmat eficienţa unor opţiuni diagnostice și terapeutice ale ticurilor și au suprimat altele. Astfel, a apărut necesitatea de a studia calitativ și de a adapta recomandările contemporane existente la condiţiile și posibilităţile actuale ale Republicii Moldova (RM). Material și metode. În baza de date PubMed au fost găsite ghidurile existente de diagnostic și tratament al tulburării de ticuri și SGT. Ulterior, s-a efectuat căutarea după cuvintele cheie „Tourette diagnosis“, „Tourette treatment“, „tic diagnosis“ sau „tic treatment“ printre articolele publicate după 2011. Disponibilitatea pe teritoriul RM a medicamentelor recomandate de ghidurile internaţionale a fost verificată prin intermediul site-ului Agenţiei Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din RM. Informaţia finală a inclus analiza calitativă și sinteza recomandărilor, cu adaptarea lor la condiţiile și posibilităţile din Republica Moldova. Rezultate. În majoritatea cazurilor diagnosticul ticurilor este posibil de stabilit doar pe baza observaţiei clinice, investigaţiile paraclinice nefiind, în acest caz, necesare. Este extrem de importantă selecţia pacienţilor cu ticuri care nu necesită tratament, ci doar monitorizare și informare. Există trei metode terapeutice ale ticurilor: comportamentală, farmacologică (în special, clonidina, neurolepticele atipice și benzamidele, în doze mici) și, în cazuri particulare, cea neurochirurgicală (stimularea cerebrală profundă). Primele două metode sunt accesibile în RM. Eficienţa altor metode de tratament ale ticurilor nu a fost confirmată. O atenţie particulară se acordă managementului comorbidităţilor specifice ale SGT și ticurilor. Concluzii. Diagnosticul ticurilor se bazează pe cunoașterea manifestării lor clinice și culegerea minuţioasă a anamnezei. Doar unii pacienţi cu ticuri necesită tratament, însă toţi dintre ei trebuie să fie informaţi despre natura ticurilor, cauzele și evoluţia acestora. Terapia comportamentală poate fi utilă pentru o parte dintre pacienţi, pe când pentru alţii poate fi mai convenabilă cea medicamentoasă sau combinaţia lor.; Introduction. In the last years, a high prevalence of the tic disorder and Gilles de la Tourette syndrome (GTS) in the paediatric and adult population was confirmed. The available therapies can just temporarily suppress the tics, but not eliminate them altogether, which implies a strict individual assessment of the risks and benefits for every patient. Recent tranziscientific studies confirmed the efficiency of some diagnostic and therapeutic options, and refuted other options. Thus, a qualitative analysis and adjustment of the contemporary recommendations to the actual conditions and possibilities of the Republic of Moldova (RM) is required. Material and methods. All the guidelines for the diagnosis and treatment of GTS and tic disorders were found in the PubMed database. Afterwards, the articles containing the keywords „Tourette diagnosis“, „Tourette treatment“, „tic diagnosis“ or „tic treatment“ and published after 2011 were selected. The disponibility in RM of the medications recommended by the international guidelines was verified on the official site of the Medicines Agency and Medical Devices of RM. The final text included the qualitative analysis and synthesis of the recommendations adapted to the conditions and possibilities of RM. Results. The diagnosis of tics needs only clinical observation, and usually other investigations are not indicated. It is extremely important to identify patients whose tics do not need treatment, but still require monitoring and informing about their nature. There are three therapeutic methods directed against tics: behavioural therapy, pharmacotherapy (low-dosed clonidine, atypical neuroleptics, benzamides), and, in some particular cases, neurosurgical approach (deep brain stimulation). The first two methods are available in RM. The efficiency of other tics treatment has been not confirmed yet. A particular attention is paid to the management of the specific comorbidities of GTS and tics. Conclusions. The diagnosis of tics is based on the recognition of their clinical manifestations and minutious anamnesis. Only some patients with tics need treatment, but all of them should be informed about the tics’ nature, causes and evolution. The behavioural therapy could be effective in some patients, while in others, pharmacotherapy or a combination of both would be more convenient.

2015-01-01T00:00:00Z Botnari, Vasile http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/2473 2024-01-18T09:40:52Z 2015-01-01T00:00:00Z

Title: Utilizarea clasificării Clavien-Dindo în analiza comparativă a complicaţiilor postoperatorii după tratamentul calculilor renali prin nefrolitotomie percutană sau pielolitotomie: studiu descriptiv, retrospectiv, pe serie de cazuri Authors: Botnari, Vasile Abstract: Introducere. Urolitiaza continuă să ocupe unul din primele locuri în structura patologiilor urologice, având, la nivel global, o frecvenţă de 5-15% din populaţia ţărilor industrializate şi reprezentând una dintre cauzele cele mai frecvente de spitalizare. O importanţă deosebită constituie selectarea unei metode de tratament a urolitiazei cât mai radicale, eficiente şi inofensive. Rata şi spectrul complicaţiilor postoperatorii sunt un indicator important pentru determinarea succesului și calităţii rezultatelor chirurgicale. Prezentarea complicaţiilor postoperatorii după pielolitotomie şi nefrolitotomie percutană prin prisma clasificării Clavien-Dindo ar permite o mai bună evaluare şi stratificare a riscurilor aferente pentru diferite metode de tratament chirurgical al nefrolitiazei. Material și metode. Studiul retrospectiv, descriptiv, pe serie de cazuri (n=296), efectuat în Clinica de Urologie şi Nefrologie Chirurgicală a Spitalului Clinic Republican din Chişinău și în Clinica de Urologie a Spitalului Judeţean nr. 1 din orașul Timișoara (România). Înregistraţi şi comparaţi parametrii demografici, precum şi rata şi spectrul complicaţiilor postoperatorii între pielolitotomie şi nefrolitotomie percutană, inclusiv, prin prisma scorului Clavien-Dindo. Rezultate. În lotul PLT s-au depistat complicaţii ClavienDindo tip II – 205 (94,5%) şi Clavien-Dindo tip III – 12 (5,5%), complicaţii Clavien-Dindo tip I, IV şi V nu au fost determinate. În grupul de pacienţi trataţi prin PCNL, au fost următoarele tipuri de complicaţii: Clavien-Dindo I – 65 (82,3%), ClavienDindo II – 8 (10,1%), Clavien-Dindo III – 5 (6,3%), şi ClavienDindo V – 1 (1,3%), complicaţii tip IV nu s-au determinat. Concluzii. Pielolitotomia (PLT) și nefrolitotomia percutană (PCNL) sunt metode eficiente, cu un index de eficienţă comparabil în tratamentul litiazei renale. Prin prisma clasificării ClavienDindo a complicaţiilor chirurgicale, a fost demonstrată eficacitatea şi siguranţa sporită a metodei de nefrolitotomie percutană faţă de pielolitotomia clasică la pacienţii adulţi cu nefrolitiază.; Introduction. Urolithiasis still retains one of the leading places in the structure of urological pathologies, having an occurrence of 5-15% in the population of industrialized countries and represents one of the most common causes of hospitalization. Particular importance is stressed upon the choice of the most radical, effective and harmless method of treatment for urolithiasis. The rate and range of postoperative complications are important indices for determining the success and surgical quality of the outcomes. Presentation of postoperative complications after percutaneous nephrolithotomy and pielolithotomy, through the prism of Clavien-Dindo classification, would allow a better assessment and grading of related risks for different approaches of invasive treatment of nephrolithiasis. Material and methods. This retrospective, descriptive, the case-series study (n=296) was conducted in Clinic of Urology and Surgical Nephrology of the Republican Clinical Hospital in Chisinau and Clinic of Urology of the County Hospital no. 1 from Timisoara (Romania). There were recorded and compared the demographic parameters, as well as the rate and range of complications between percutaneous nephrolithotomy and pielolithotomy, inclusive in the light of the ClavienDindo classification. Results. In the PLT group, Clavien-Dindo complications type II 205 cases (94.5%) and type III – 12 cases (5.5%) were found; Clavien-Dindo complications type I, IV and V have not been determined. The following complications were registered in the group treated by PCNL: Clavien-Dindo type I – 65 (82.3%), Clavien-Dindo type II – 8 (10.1%), Clavien-Dindo type III – 5 (6.3%), and Clavien-Dindo type V – 1 (1.3%); type IV complications have not been determined. Conclusions. Pielolithotomy (PLT) and percutaneous nephro-lithotomy (PCNL) are effective methods, with a comparable efficacy index as in renal lithiasis treatment. In the light of Clavien-Dindo classification of surgical complications, the greater efficacy and safety of percutaneous nephrolithotomy method compared to classical pielolithotomy in adult patients with nephrolithiasis was proved.

2015-01-01T00:00:00Z