DSpace Collection:

LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ: ASPECTELE EPIDEMIOLOGICE, MEDICOSOCIALE ŞI MANAGERIALE CONTEMPORANE

2013-01-01T00:00:00Z

Title: LEUCEMIA MIELOIDĂ CRONICĂ: ASPECTELE EPIDEMIOLOGICE, MEDICOSOCIALE ŞI MANAGERIALE CONTEMPORANE Authors: Musteaţă, Vasile; Corcimaru, Ion Abstract: The current study comprized 125 patients with chronic myeloid leukemia (CML), who had been followed up and treated at the Institute of Oncology in 2005 – 2011. The diagnosis was established in the late chronic phase in 113 (90.4%) cases, in the accelerated and acute phases in 12 (9.6%) cases. The patient age ranged from 19 to 81 years (median age – 46.1 ± 2.13 years old), that indicated the predominant affection of the workable population. The majority of patients (66.7 ± 5.14%) proved to be heavily exposed to insolation within the framework of professional activities and daily life that might be considered the favoring factor of the development of CML. The severity of the disease and the limited life expectation were proved by the relatively low values of the overall survival: 3- and 5-year survival made up 57.5% şi 36.5%, respectively. The treatment of CML in the chronic phase and accelerated phase without complications may be realized in the outpatient department or in a daily hospital ward. The treatment of CML in the accelerated phase with complications (bleeding, thrombotic, infectious) and in the acute phase should be realized in the specialized departments of hematology. The drug imatinib mesylate constitutes the first-line therapeutic option in the chronic phase and in the accelerated phase, being superior to the conventional chemotherapy and α-interferon due to the possibility of achievement of a fast complete hematologic response, complete cytogenetic response and due to the considerable increase of a life quality and longevity of patients. In the GIPAP affiliated investigational group the one-year, 2- and 3-year survival rates constituted 97%, 78% şi 62%, respectively, and turned to be superior to those in the investigational group without imatinib mesylate treatment (p<0,05). The median longevity (61.65 ± 4.81 years) proved to be much higher (p<0.05) in the age group of 40 – 49 years. The masculine gender and the ECOG-WHO score of 2 – 3 points after the induction chemotherapy may be considered as unfavorable prognostic factors. În studiu sunt înrolaţi 125 bolnavi de leucemie mieloidă cronică (LMC), aflaţi la evidenţă şi tratament în IMSP Institutul Oncologic în perioada anilor 2005 – 2011. Diagnosticul a fost stabilit în faza cronică tardivă în 113 (90,4%) cazuri, în faza de accelerare şi acută – în 12 (9,6%) cazuri. Vârsta pacienţilor variază între 19 şi 81 ani (media de vârstă – 46,1 ± 2,13 ani), ce indică afectarea preponderentă a persoanelor apte de muncă. Majoritatea bolnavilor de LMC (66,7 ± 5,14%) au fost expuşi insolaţiilor în cadrul activităţii profesionale sau vieţii cotidiene, care pot fi considerate ca factorul favorizant de dezvoltare a LMC. Severitatea maladiei şi, respectiv, speranţa la viaţa limitată se confirmă prin indicii relativi scăzuţi ai supravieţuirii generale a bolnavilor: supravieţuirea generală peste 3 şi 5 ani s-a cifrat corespunzător la 57,5% şi 36,5%. Tratamentul LMC în faza cronică şi de accelerare fără complicaţii poate fi efectuat în condiţii de ambulator sau a staţionarului de zi. Tratamentul LMC în faza de accelerare cu complicaţii (hemoragice, trombotice, infecţioase) şi în faza acută se efectuează în secţiile specializate de hematologie. Medicamentul imatinib mesylate constituie opţiune terapeutică de prima linie în faza cronică şi de accelerare a LMC, fiind net superioară în raport cu chimioterapie convenţională şi α-interferon prin posibilitatea atingerii răspunsului hematologic complet rapid, răspunsului citogenetic complet şi creşterea semnificativă a calităţii vieţii şi longevităţii pacienţilor. Indicii supravieţuirii în sublotul investigaţional afiliat de GIPAP peste 1 an, 2 şi 3 ani au constituit respectiv 97%, 78% şi 62%, fiind net superiori în raport cu sublotul investigaţional fără tratamentul cu imatinib mesylate (p<0,05). Media longevităţii (61,65 ± 4,81 ani) s-a dovedit a fi semnificativ mai mare (p<0,05) în grupul de vârstă 40 – 49 ani. Sexul masculin şi scorul ECOGWHO 2 – 3 după chimioterapie de inducţie pot fi considerate ca factori de prognostic nefavorabil. Description: Catedra Hematologie şi Oncologie a U.S.M.F. „N. Testemiţanu” ,IMSP Institutul Oncologic

TUMORI MALIGNE SECUNDARE METACRONE ŞI SINCRONE LA PACIENŢII CU LIMFOMUL HODGKIN

2013-01-01T00:00:00Z

Title: TUMORI MALIGNE SECUNDARE METACRONE ŞI SINCRONE LA PACIENŢII CU LIMFOMUL HODGKIN Authors: Oleinicova, Elena; Corcimaru, Ion; Iacovleva, Iraida; Musteaţă, Larisa; Robu, Maria; Danilă, Aliona; Gladâş, Valentina; Popescu, Maria; Mihailuţa, Viorica Abstract: In patients with Hodgkin’s lymphoma can occur synchronous tumors, in the first year of the disease, and metachronous tumors, that develop in more than a year after the treatment. The secondary synchronous tumors are more common in adult and old age males, diagnosed with Hodgkin’s lymphoma, while the metachronous tumors have a higher rate of occurrence in more young females. The mixtcellular forms of tumors can be observed on all patients. The metachronous tumors are mostly revealed in the stage IIA, and secondary synchronous tumors are discovered in the stage IIB. The majority of the patients with secondary tumors were given combined chemo- and radiotherapy, in order to induce the remission of the Hodgkin’s lymphoma. After the Hodgkin’s lymphoma was treated in the background of complete remission of the disease,in about 11 to 20 years period the secondary metachronous tumors often diagnosed. All the secondary tumors were aggressive and manifested high resistance to therapies. La pacienţii cu limfomul Hodgkin pot apărea atât tumori sincrone in primul an de boală, cât şi tumori metacrone, care se dezvoltă în timp mai mult de un an, după tratament. Tumorile secundare sincrone mai mult se observă la bărbaţi de vârsta adultă şi înaintată, diagnosticaţi cu limfomul Hodgkin, iar cele metacrone se întâlnesc mai des la femei de vârstă mai tânără. La toţi bolnavii se observă varianta mixtcelulară. Bolnavii cu tumori secundare metacrone mai des se depistează în stadiul IIA a bolii, iar cei cu tumori secundare sincrone se depistează în stadiul IIB. Majoritatea bolnavilor cu tumori secundare a primit tratament combinat chimio-radioterapic, cu scop de inducere al remisiunii limfomului Hodgkin. Cel mai des tumorile secundare metacrone s-au depistat în timp de la 11 până la 20 şi mai mulţi ani, după diagnosticarea cu limfomul Hodgkin şi s-au dezvoltat, de obicei, pe fonul remisiunii complete a bolii. Toate tumorile secundare au decurs agresiv şi au manifestat rezistenţă sporită la terapie. Description: Catedra Hematologie, oncologie şi terapie de companie USMF Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova

EFICACITATEA TRATAMENTULUI LEUCEMIEI ACUTE PROMIELOCITARE LA COPII ŞI ADULŢI

2013-01-01T00:00:00Z

Title: EFICACITATEA TRATAMENTULUI LEUCEMIEI ACUTE PROMIELOCITARE LA COPII ŞI ADULŢI Authors: Gladîş, Valentina; Corcimaru, Ion; Robu, Maria; Chelea, Iurie; Oleinicov, Elena; Plaschevici, Irina; Şaraev, Svetlana Abstract: Efficacy was studied in 91 patients with acute promyelocytic leukemia (APL) in five age groups: 5-12 years, 13-18 years, 19-40 years, 41-60 years and above 60 years. The treatment with all-trans retinoid acid (ATRA) in combination with cycles polichimioterapie „5+2”, „7+3” was performed in all patients . It was found that LAP has developed more frequently in people aged 19-40. Efficacy of the treatment was higher in age groups 13-18 years, 19-40 years and over 60 years (80%, 85%, 85,7% respectively). Relapses occurred more frequently in children aged 5-12 years (75%) and patients aged over 60 years (66,7%). Age of patients with APL 5-12 years may be considered as an unfavorable prognostic factor. A fost studiată eficacitatea tratamentului la 91 pacienţi cu leucemia acută promielocitară (LAP) în 5 grupuri de vîrstă: 5-12 ani, 13-18 ani, 19-40 ani, 41-60 ani şi de peste 60 ani. La toţi bolnavii s-a efectuat tratament cu acidul all-trans-retinoid (ATRA) în combinatie cu cicluri de polichimiotepaie „5+2”, „7+3”. A fost constatat ca LAP s-a dezvoltat mai frecvent la persoanele cu vîrsta 19-40 ani. Eficacitatea tratamentului a fost mai înaltă în grupurile de vîrstă 13-18 ani, 19-40 ani şi peste 60 ani ( 80%, 85%, 85,7% respectiv).Recidivele LAP au avut loc mai frecvent la copiii cu vîrsta 5-12 ani (75%) şi pacienţii cu vîrsta de peste 60 ani (66,7%).Vărsta pacienţilor cu LAP de 5-12 ani poate fi considerată ca un factor de prognostic nefavorabil. Description: Catedra Hematologie, oncologie şi terapie de campanie USMF “Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova

Actualităţi în studierea limfoamelor non-Hodgkin indolente

2013-01-01T00:00:00Z

Title: Actualităţi în studierea limfoamelor non-Hodgkin indolente Authors: Buruiană, Sanda Abstract: This article describes the modern issues in the study of indolent non-Hodgkin’s lymphomas (NHL) that during a long period of time evolve asymptomatically, which determines that they are occasionally identified, usually at the generalized stages. The clinical and morphological signs of indolent NHL are more or less similar thus creating difficulties in determining the variants of these lymphomas and requires their identification by applying immunohistochemical methods. In the literature, the clinical manifestations of the indolent NHL age generally described without highlighting the clinical and hematological peculiarities of each variant. In order to more rationally select the monoclonal antibodies for the immunohistochemical investigation, of great importance are the clinical-hematological and immunohistochemical comparative studies. În articol se discută probleme actuale în studierea LNH indolente, care timp îndelungat evoluează asimptomatic, din care cauză ele deseori sunt depistate ocazional, de obicei, în stadii generalizate. Semnele clinice şi morfologice ale LNH indolente sunt în mare măsură similare ce crează dificultăţi în determinarea variantelor acestor limfoame, ce necesită identificarea lor prin utilizarea metodelor imunohistochimice. Manifestările clinice ale LNH indolente în literatură sunt descrise la general fără evidenţierea particularităţilor clinico-hematologice a fiecărei variante. În scopul selectării mai raţională a anticorpilor monoclonali pentru investigarea imunohistochimică sunt importante studii comparative clinico-hematologice şi imunohistochimice. Description: Catedra Hematologie, oncologie şi terapie de companie USMF „Nicolae Testemiţanu”, IMSP Institutul Oncologic din Republica Moldova