http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/30223 2026-04-11T22:03:50Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/30833 Title: Vaccinarea lucrătorilor medicali – pârghii de control și prevenire a infecțiilor Authors: Cara, Olga; Sofronie, Vasile Abstract: Introducere Lucrătorii din domeniul sănătății reprezintă un grup cu un risc crescut de expunere la anumite boli transmisibile, comparativ cu populația generală, din cauza contactului lor direct cu pacienții sau cu materialele biologice infecțioase în mediul lor de activitate. Totodată, lucrătorii medicali infectați pot contribui la transmiterea nosocomială a bolilor către pacienții vulnerabili (cum ar fi cei imunocompromiși, cu diabet zaharat, după transplant, copii ș.a.), care prezintă un risc mai mare de a dezvolta forme severe de boală, implicând costuri mai mari de spitalizare, utilizare crescută de antibiotice, complicații și risc de deces. De asemenea, acest context poate crește stresul și povara psihologică asupra pacienților. Protecția lucrătorilor medicali prin vaccinare constituie o componentă importantă a programelor de prevenire și control al infecțiilor în mediile de îngrijire a sănătății, precum și un compartiment de bază al programelor de sănătate și securitate în muncă. Scopul analizei referințelor bibliografice este de a sublinia importanța vaccinării lucrătorilor medicali în contextul siguranței sănătății, prevenirii și controlului infecțiilor. Materiale și metode Au fost analizate publicații științifice și rapoarte din perioada 2010-2024, accesate pe platformele de căutare PubMed și Embase, precum și pe site-urile web oficiale ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și Centrelor pentru Prevenirea Bolilor (CDC). Cuvintele-cheie utilizate au inclus termeni precum „vaccinare”, „lucrători medicali” și „siguranță”. Rezultate De-a lungul timpului, urgențele de sănătate publică au scos în evidență nu doar lacunele în managementul acestora, ci și importanța imunoprofilaxiei atât pentru populația generală, cât și pentru lucrătorii din domeniul sănătății. Datorită gradului ridicat de expunere profesională, angajații din sistemul medical vaccinare adecvată (împotriva HVB, gripei sezoniere, COVID-19) în conformitate cu calendarul de vaccinare și indicațiile epidemiologice. O acoperire vaccinală cât mai extinsă în rândul lucrătorilor medicali este esențială pentru asigurarea siguranței asistenței medicale oferite pacienților. Un studiu realizat în SUA și-a propus ca obiectiv evaluarea respectării atitudinilor și recomandărilor privind vaccinarea lucrătorilor din sistemul medical în perioada pandemiei de COVID-19. Lucrătorii medicali au fost chestionați în ianuarie 2023, iar rezultatele au fost comparate cu un sondaj aplicat aceluiași grup în septembrie 2021. Diferențele au fost testate pentru semnificație statistică (p < 0,05) folosind testul Pearson χ2 . Răspunsurile au fost rezumate și stratificate în funcție de tipul activității desfășurate de lucrătorii medicali și starea de rapel COVID-19. Au fost utilizate modele de regresie logistică multivariabilă pentru analiză. Aproximativ 82% dintre cei 1207 lucrători medicali chestionați au primit un rapel COVID-19, cei mai mulți fiind medici pediatri (94%), urmați de medicii de medicină de familie (87%), farmaciști (74%) și asistente medicale (73%) (p < 0,01). Analizând răspunsurile din septembrie 2021 și cele din ianuarie 2023, proporția lucrătorilor din domeniul sănătății care au recomandat vaccinuri (atât COVID-19, cât și vaccinuri de rutină) pacienților lor a scăzut substanțial pentru aproape toate vaccinurile și categoriile de pacienți specificate. Încrederea în CDC a scăzut, de asemenea, de la 79% până la 73% (p < 0,01), iar sprijinul pentru mandatele de vaccinare COVID-19 în rândul lucrătorilor medicali a scăzut de la 65% până la 46% (p < 0,01). Conform practicilor din Sri Lanka, implementate din 1990, și Costa Rica, aplicabile din 2013, toți studenții și angajații primari din sistemul de sănătate (inclusiv asistenții medicali, farmaciștii, medicii, nutriționiștii, stomatologii, medicii veterinari și tehnicienii afiliați) trebuie să prezinte dovada imunoprofilaxiei cu următoarele vaccinuri: BCG, ROR, vaccin contra hepatitei virale B, gripa sezonieră, TD, DTP, antivaricelă și pneumococ 13-valent. În Egipt a fost implementat un plan cuprinzător pentru eliminarea hepatitei B, iar o evaluare a programului efectuată în 2019 a constatat că 76% dintre lucrătorii din domeniul sănătății au primit trei doze de vaccin împotriva hepatitei virale B. Acest program continuă să fie aplicat și pentru noii angajați. În SUA, într-un spital mare din Kansas, vaccinarea Tdp este oferită tuturor lucrătorilor din sistemul sanitar în momentul angajării, în caz de accidentare pentru care este indicată vaccinarea Td sau la cerere. Managerii instituțiilor medicale recunosc importanța vaccinării și includ vaccinarea Tdap în lista de beneficii ale oferite angajaților, alături de concedii plătite, asigurări medicale și dentare, reduceri la farmacie și parcare gratuită. Concluzii Prevenirea bolilor infecțioase prin vaccinare reprezintă una dintre cele mai eficiente și sigure contribuții în sănătatea publică. Pe lângă conștientizarea și complianța lucrătorilor medicali la procesul de vaccinare, un rol esențial îl au managerii și administratorii unităților de sănătate în promovarea și implementarea programelor de vaccinare pentru personalul din domeniul sănătății, în scopul prevenirii și controlului infecțiilor. 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/30832 Title: Vaccinarea antigripală în rândul lucrătorilor medicali în perioada 2022-2024 Authors: Covali, Alina; Spătaru, Diana Abstract: Introducere Vaccinarea antigripală este esențială pentru prevenirea răspândirii virusului gripal și reducerea incidenței gripei sezoniere în rândul populației generale. În special, vaccinarea antigripală a lucrătorilor din instituțiile medico-sanitare este vitală pentru a asigura un mediu de lucru sănătos și sigur, pentru protejarea pacienților și menținerea continuității și calității serviciilor medicale. Acest demers reprezint un act de responsabilitate profesională și etică, având un impact pozitiv semnificativ asupra întregii comunități. Scopul cercetării a constat în evaluarea ratelor de acoperire vaccinală antigripală în rândul lucrătorilor din instituțiile medico-sanitare din Republica Moldova în sezoanele 2022-2023 și 2023-2024. Materiale și metode A fost realizat un studiu epidemiologic retrospectiv observațional în Republica Moldova, axat pe evaluarea ratei de vaccinare antigripală în rândul lucrătorilor din instituțiile medico-sanitare în perioada sezoanelor 2022-2023 și 2023-2024. Datele au fost colectate retrospectiv pentru perioadele menționate, utilizând Registrul electronic de vaccinare. Numărul de lucrători medicali pe regiuni a fost preluat de pe siteul www.statistica.md . De asemenea, s-a analizat distribuția pe regiuni pentru a evidenția variațiile regionale ale ratelor de acoperire vaccinală. Rezultate În sezonul de supraveghere epidemiologică a gripei 2022-2023, din cei 20406 lucrători medicali angajați în sistemul sanitar al Republica Moldova, 12922 au fost vaccinați antigripal, reprezentând 62,91% din numărul total. În sezonul 2023-2024, numărul lucrătorilor vaccinați a constituit 12583, ceea ce reprezintă 61,38% din total. Această scădere de aproximativ 1,53% în rata de vaccinare sugerează necesitatea de reevaluare a strategiilor de promovare a vaccinării antigripale. În sezonul 2022-2023, distribuția regională a ratei de vacccinare a arătat variații semnificative, cu valori cuprinse între 7% și 100% în diferite regiuni. Ponderi de acoperire vaccinală modeste au fost semnalate în următoarele regiuni: Cimișlia (7%), Taraclia (16%), Telenești (20%), Leova (24%), Bălți (27%), Găgăuzia (31%), Râșcani (36%) și Cahul (38%). Pe de altă parte, ratele de acoperire vaccinală mai ridicate au fost înregistrate în Soroca (100%), Rezina (97%), Ialoveni (94%), Hâncești (92%), Căușeni (87%), Edineț (87%), Dubăsari (86%), Chișinău (79%), Dondușeni (79%), Fălești (78%) și Strășeni (77%). În sezonul de supraveghere 2023-2024, ponderea lucrătorii medicali care au fost vaccinați antigripal a variat între 6% și 100%. Ponderi cu valori scăzute ale acoperirii vaccinale au fost atestate în regiunile: Cimișlia (6%), Taraclia (16%), Telenești (21%), Găgăuzia (24%), Leova (24%), Nisporeni (24%), Cahul (26%), Bălți (28%) și Șoldănești (28%). Cele mai înalte rate de acoperire vaccinală antigripală a lucrătorilor medicali au fost observate în Ialoveni (100%), Soroca (99%), Dubăsari (94%), Chișinău (89%), Căușeni (85%), Rezina (85%), Dondușeni (78%), Edineț (75%), Orhei (74%) și Hâncești (70%). Variații semnificative au fost observate în unele regiuni privind dinamica anuală a ratei de vaccinare antigripală. De exemplu, în Chișinău, rata de vaccinare a crescut de la 79% în 2022-2023 la 89% în sezonul 2023-2024, ceea ce reprezintă o creștere de 10%. Pe de altă parte, raionul Cantemir a înregistrat cea mai mare scădere a ratei de vaccinare, de la 61% în 2022-2023 la 39% în 2023-2024, ceea ce reflectă o scădere de 22%. Aceste rezultate subliniază necesitatea elaborării și implementării unor strategii de vaccinare mai eficiente în anumite regiuni, în special în cele unde au fost observate scăderi semnificative ale ratelor de vaccinare, pentru a asigura o protecție adecvată împotriva gripei în rândul lucrătorilor medicali. Concluzii Studiul evidențiată o ușoară scădere a ratelor de vaccinare la nivel național în perioada analizată, de la 62,91% la 61,38%. În timp ce vaccinarea antigripală a lucrătorilor medicali din unele regiuni ale țării este îmbucurătoare, alte teritorii continuă să prezinte o acoperire vaccinală insuficientă. Analiza datelor indică necesitarea intensificării eforturilor de vaccinare, în special în regiunile cu scăderi semnificative ale ratelor de imunizare. Este esențial să se implementeze campanii de informare mai eficiente, să se optimizeze logistica de distribuție a vaccinurilor și să se acorde suport suplimentar zonelor cu o acoperire scăzută. Doar printr-o abordare integrată și bine coordonată se poate asigura o acoperire vaccinală optimă, contribuind astfel la protejarea sănătății publică. 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/30830 Title: Tratamentul pneumoniilor nosocomiale în era rezistenței la antibacteriene Authors: Vasilache, Eugenia; Arteni, Ion Abstract: Introducere Incidența pneumoniilor nosocomiale variază de la an la an, cu o tendință de creștere continuă. Mortalitatea ridicată cauzată de pneumonia nosocomială (PN) la adulți se datorează mai multor factori, în special rezistenței înalte a bacteriilor la antimicrobienele disponibile, severității bolii și evoluției nefavorabile. Tratamentul antibacterian al PN reprezintă în prezent una dintre principalele preocupări ale medicilor clinicieni. Terapia antimicrobiană combinată, administrată în doze maxime permise, este considerată o opțiune importantă și recomandată în literatura de specialitate. Numeroase centre științifice din întreaga lume sunt concentrate pe descoperirea sau sinteza de noi antibiotice, în funcție de mecanismele de rezistență ale microorganismelor la preparatele antibacteriene, un proces dificil de realizat într-un timp restrîns. Prin urmare, direcția cercetărilor este orientată spre identificarea factorilor care pot influența eficacitatea tratamentului antibacterian la pacienții cu PN și boli concomitente. Noțiunea de pneumonie nosocomială cuprinde trei entități distincte: pneumonia dezvoltată în timpul spitalizării (HAP), pneumonia asociată ventilației mecanice (VAP) și pneumonia care apare înainte de spitalizare, după un contact recent cu sistemul de sănătate, cunoscută sub numele de pneumonie asociată asistenței medicale (HCAP). Scopul Prezentarea cazurilor de PN tratate în secțiile specializate de terapie și terapie intensivă ale Spitalului Clinic Municipal ,,Gheorghe Paladi” din municipiul Chișinău, un spital de nivel secundar cu o capacitate de 530 de paturi și cu profiluri precum obstetrică-ginecologie, neonatologie și pediatrie, chirurgie și terapie; identificarea microorganismelor patogene depistate în probele biologice ale pacienților cu PN și măsurile practice întreprinse pentru eficientizarea tratamentului bolnavilor cu PN. Materiale și metode Pentru realizarea acestui studiu, s-a efectuat o analiză retrospectivă a fișelor de observație a 27 de pacienți cu PN, internați în cadrul instituției în anul 2023. S-au identificat microorganismele patogene depistate în culturile bacteriene și s-a analizat antibioticograma. De asemenea, s-a studiat tratamentul antibacterian prescris, prin prisma principiilor farmacodinamice și farmacocinetice ale preparatelor antimicrobiene, precum și influența comorbidităților asupra răspunsului la tratamentul antibacterian. Rezultate În probele biologice analizate (spută, frotiu din faringe, aspirat traheal) au fost identificați diverși agenți microbieni: Klebsiella Pneumoniae – 17 cazuri, Pseudomonas aeruginosa – 3 cazuri, Acinetobacter baumani – 2 cazuri, Proteus mirabilis – 1 caz, Staphylococcus aureus – 1 caz și Candida – 2 cazuri. Se observă predominarea bacteriilor Gram-negative din grupul ,,ESKAPE” (Enterococcus faecium, Staphylococcus aureus, Klebsiella pneumoniae, Acinetobacter baumannii, Pseudomonas aeruginosa and Enterobacter spp.). Evaluarea antibioticogramei a relevat panrezistență în 7 cazuri și polirezistență la antimicrobiene în 18 cazuri. Preparatele antibacterienele prescrise pentru tratamentul PN în cazurile analizate au fost din cele recomandate de protocolul clinic național pentru tratamentul infecțiilor asociate asistenței medicale. În toate cazurile examinate, s-a administrat terapie antimicrobiană combinată. Combinațiile de antibacteriene prescrise pacienților cu PN au inclus: ceftriaxonă cu amikacină, ceftriaxonă cu ciprofloxacină, piperacilină/ tazobactam în combinație cu amikacină, meropenem cu amikacină, meropenem cu moxifloxacină, imipenem/ cilastatină cu moxifloxacină, meropenem cu colistină, colistină cu levofloxacină, gentamicină cu vancomicină, meropenem cu linezolid, meropenem cu vancomicină și colistină cu amikacină. Cele mai frecvent utilizate combinații în tratamentul PN au fost betalactaminele asociate cu aminoglicozide. La inițierea antibioterapiei combinate, s-a ținut cont de principiile farmacocinetice ale antimicrobienelor, în special de gradul de penetrabilitate a preparatului medicamentos în țesutul pulmonar. De asemenea, s-a luat în considerație și calea de eliminare a antibacterienelor – hepatică sau renală. În 13 cazuri, doza de antimicrobiene a fost ajustată conform ratei de filtrare glomerulară, în special pentru antibacterienele cu un grad ridicat de nefrotoxicitate și cu eliminare renală (colestina, amikacina) la pacienții cu rata filtrării glomerulare sub 50ml/min. Ca alternativă, pentru pacienții cu patologie renală avansată s-au selectat antimicrobiene cu eliminare peponderent non-renală, cum ar fi moxifloxacina și linizolidul. Durată medie de administrare a tratamentului antimicrobian a fost de aproximativ 9 zile în 75% din cazuri, iar în 25% din cazuri tratamentul a depășit 9 zile. Obținerea unei dinamici pozitive radiologice și scăderea leucocitozei cu deviere spre stânga la pacienții cu PN după antibioterapie combinată a fost observată în medie după 7 zile. Comorbiditățile pacienților cu PN analizați au inclus: patologie cardiovasculară în 19 cazuri, cum ar fi hipertensiunea arterială, fibrilația atrială cronică, insuficiența cardiacă acută sau cronică; patologie renală în 9 cazuri, incluzând pielonefrita cronică în acutizare și boala renală cronică; patologia oncologică în 5 cazuri și alte patologii în 4 cazuri. Concluzii În culturile examinate ale pacienților cu PN au fost identificate predominant bacterii Gram-negative, dintre care Klebsiella pneumoniae a fost cea mai frecventă. Bacteriile Gram-negative au prezentat sensibilitate la colestină și amikacină în majoritatea cazurilor de polirezistență, dar mai rar la carbapeneme. Proprietățile farmacocinetice ale acestor antibacteriene impun prescrierea lor doar în combinații cu alte antimicrobiene, în doze maxime admisibile. Efectele adverse, cum ar fi nefrotoxicitatea, blocul neuromuscular, neurotoxicitatea colestinei, amikacinei și gentamicinei, precum și comorbiditățile pacienților cu PN, necesită adaptarea dozelor în funcție de rata filtrării glomerulare. Carbapenemele reprezintă grupa de antimicrobiene cel mai frecvent prescrisă în combinație cu alte antibacteriene. Rezistența înaltă a bacteriilor Gram-negative evidențiată în antibioticogramă a determinat prescrierea de combinații de antimicrobiene din cele acceptate, nu doar cele considerate raționale. 2024-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/30829 Title: Time-kill assessment of interaction between chemical and biological compounds against methicillin-resistant Staphylococcus aureus Authors: Dmitri, Iunac; Balan, Greta Abstract: Introduction Staphylococcus aureus (S. aureus) is a Gram-positive bacterium that may cause life-threatening diseases and some minor infections in living organisms. However, it shows notorious effects when it becomes resistant to antibiotics. Methicillin is a semisynthetic antibiotic drug that was used to inhibit staphylococci pathogens. The S. aureus resistant to methicillin is known as methicillin-resistant Staphylococcus aureus (MRSA), which became a superbug due to its defiant activity against the antibiotics and medications most commonly used to treat major and minor infections. MRSA was first found in 1961. It is resistant to many antibiotics such as methicillin, penicillin, oxacillin, cloxacillin, cefazolin, cefoxitin, and other common antibiotics. MRSA can spread via close contact with infected people. It can transmit from an object which contains MRSA to a human, or from a human carrier to another human. MRSA becoming the predominant cause and representing a significant burden to the healthcare system. The emergence of resistance to antibiotics is a serious public health problem worldwide and can be a cause of mortality. For this reason, antibiotic treatment is compromised, and we have few therapeutic options to treat infections. The use of combinations of diverse compounds with antimicrobial effects to achieve synergistic activities against MRSA is a potential strategy for overcoming bacterial resistance. The main goal of our study is to search for new treatment options for infections caused by difficultto-treat resistant germs. Materials and methods Time-kill studies were performed to analyze the activity of the selected chemical and biological compounds in combination. Stock solutions of chemical (C14H20N4 S) and biological (carotenoid pigment myxoxanthophyll from Spirulina platensis biomass) compounds were prepared according to the CLSI (Clinical Laboratory Standardization Institute) method or manufacturer’s recommendations. The tests were performed on the methicillin-resistant strain Staphylococcus aureus ATCC 700699. All experiments were performed in triplicate. The kill measurement and the rate of bacterial death were determined by plotting the viable colony counts as a log10 (CFU/ml) against the time. The interaction was classified as bacteriostatic or bactericidal. Bacteriostatic action was defined as a decrease of < 3 logs CFU/ml and bactericidal effect was defined as a decrease of ≥ 3 log CFU/ml after 24 h of incubation compared with the size of the initial inoculum. Results All treated cultures were affected in a concentration-dependent manner which means that the reduction in CFU count of MRSA was increased by increasing the concentrations of biological in each combination in comparison with the initial inoculum. Positive control reflects MRSA’s ideal growth behavior during 24 h of incubation. The combination of 64.5 + 340.5 (μg/μg)/ml of chemical and biological compounds respectively did not allow the CFU count of MRSA to increase from the onset of the experiment to its end; it significantly reduced the CFU count of the initial inoculum during all time intervals of the experiment, especially after 24 h of incubation where the reduction of CFU count was (− 3.7). Also, the combination at 62.5 + 170.25 (μg/ μg)/ml of chemical and biological compounds respectively reduced the CFU count after 24 h by (− 1.8). On the other hand, the combination at 62.5 + 85.125 suppressed the growth of MRSA for 18 hours only. After that, it was regrown until reaching (6.1) which means an increase of (0.1) compared to the CFU count of the initial inoculum. Conclusions Combining diverse compounds such as chemical and biological can improve safe and cost-effective patient care delivery in an era where research into discovering new agents is limited and expensive. 2024-01-01T00:00:00Z