http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/31548 2026-04-10T15:09:16Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32041 Title: Abordarea ORL al sindromului de apnee obstructivă în somn Authors: Ostap, Nina; Didencu, Alexandru Abstract: Introducere. Sindromul de apnee obstructivă în somn (OSA) este una din cele mai frecvente tulburări respiratorii ale somnului, cu o prevalenţă între 14%-50% la bărbaţi şi 5%-23% la femei. Studiile recente estimează ca peste 1 mlrd de persoane suferă de forme variabile de OSA şi o parte semnificativă rămâne nediagnosticată. Scop. Evaluarea implicării otorinolorinologului în abordarea OSA, cu accent pe evaluarea morfofuncţională a căilor aeriene superioare şi tratamentul cauzelor obstructive identificate. Material şi metode. Analiza sistematică a literaturii folosind ghidurile actuale (AAO-HSN, AASM), precum şi meta-analize şi publicaţii recente din PubMed, Cochrane şi JAMA Otolaryngology cu referire la tema abordată. Rezultate. Datele actuale sugerează că peste 80% de cazuri au substrat anatomic identificabil, respectiv evaluarea ORL este esenţial în acest context, fiind recomandată ca etapă iniţială în ghidurile AAO-HNS şi AASM, în cazul formelor uşor-moderate sau ca alternativă la pacienţii cu intoleranţă la CPAP sau cu eşec terapeutic. Pentru identificarea nivelului colapsului se utilizează evaluarea morfofuncţională prin rinoscopie, naso-faringoscopie flexibilă şi somnoscopia endoscopică DISE. În funcţie de tipul de obstrucţie, tratamentul poate viza: septoplastie, turbinoplastie; uvulopalatofaringoplastie; suspendarea osului hioid, reducţii linguale. Concluzii. Abordarea ORL este indispensabilă în diagnosticul şi tratamentul OSA, prin identificarea cauzelor anatomice obstructive şi oferirea de soluţii chirurgicale ţintite, care pot înlocui sau completa CPAP, optimizând astfel controlul patologiei şi calitatea vieţii pacienţilor.; Introduction. Obstructive sleep apnea syndrome (OSA) is one of the most common sleep-disordered breathing disorders, with a prevalence between 14%-50% in men and 5%-23% in women. Recent studies estimate that over 1 billion people suffer from varying forms of OSA and a significant portion remains undiagnosed. Objective. Evaluation of the involvement of the otolaryngologist in the approach to OSA, with emphasis on the morphofunctional assessment of the upper airways and the treatment of identified obstructive causes. Material and methods. Systematic review of the literature using current guidelines (AAO-HSN, AASM), as well as meta-analyses and recent publications from PubMed, Cochrane and JAMA Otolaryngology with reference to the topic addressed. Results. Current data suggest that over 80% of cases have an identifiable anatomical substrate, and ENT evaluation is essential in this context, being recommended as an initial step in the AAO-HNS and AASM guidelines, in the case of mild-moderate forms or as an alternative in patients with CPAP intolerance or therapeutic failure. To identify the level of collapse, morphofunctional evaluation is used through rhinoscopy, flexible nasopharyngoscopy and drug-induced sleep endoscopy (DISE). Depending on the type of obstruction, treatment may include: septoplasty, turbinoplasty; uvulopalatopharyngoplasty; hyoid bone suspension, lingual reductions. Conclusion. The ENT approach is indispensable in the diagnosis and treatment of OSA, by identifying obstructive anatomical causes and offering targeted surgical solutions, which can replace or complement CPAP, thus optimizing pathology control and patients’ quality of life. Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32042 Title: Consecinţele contuziei globului ocular. Linia fină între lumină şi umbră Authors: Pelevaniuc, Loredana; Cucereavaia, Alexandra; Moscalciuc, Alina Abstract: Introducere. Contuzia globului ocular este un traumatism contondent cu deformarea bruscă a ochiului, caracterizată prin transmiterea unei forţe brute asupra ochiului fără pătrunderea unui obiect în structurile oculare, rezultând leziuni structurale la nivelul segmentelor anterior şi posterior de diferită severitate. Scop. Prezentarea unui caz clinic de contuzie oculară severă cu afectarea polilor anterior şi posterior, complicată cu ruptură capsulară anterioară, cataractă traumatică şi retinopatia Berlin. Material şi metode. Datele anamnestice, clinice şi paraclinice au fost prelevate din fişa medicală a pacientului. Bolnavul a fost investigat prin biomicroscopie, tomografie în coerenţă optică a maculei, ultrasonografie a globului ocular. S-a efectuat intervenţia microchirurgicală de facoemulsificare a cataractei şi iridoplastie la ochiul drept. Rezultate. Bărbat, 50 ani, spitalizat în secţia oftalmologie cu cataracta traumatică, sechele ale traumatismului contodent la ochiul drept. Biomicroscopie: iridodializă, pupila deformată, ruptura capsulei anterioare a cristalinului, opacifieri omogene cris-taliniene. USG - tunicile aplanate, corpul vitros transparent. Tratament: facoemulsificarea cataractei + implantarea pseudofacului + iridoplastie. Postoperator - mediile optice transparente, PF centrat, AV=0.02. OCT macula: alterare focală a stratului fotoreceptor, pierderea structurii benzii elipsoidale şi mioide, alterări la nivelul epiteliul pigmentar - complicaţia secundară a comoţiei retiniene. Concluzii. În pofida faptului că intervenţia chirurgicală a fost efectuată cu succes, postoperator acuitatea vizuală a rămas sub valorile funcţionale satisfăcătoare din cauză leziunii retiniene - Retinopatia Berlin, fiind una dintre cele mai frecvente leziuni retiniene după o contuzie oculară.; Introduction. Eyeball contusion is a form of blunt trauma with sudden deformation of the eye, characterized by the transmission of a blunt force to the eye without penetration of an object into the ocular structures, resulting in structural lesions in the anterior and posterior segments of varying severity. Objective. To present a clinical case of severe ocular contusion with anterior and posterior pole damage, complicated with anterior capsular rupture, traumatic cataract and Berlin retinopathy. Material and methods. The anamnestic, clinical and paraclinical data were taken from the patient's medical record. The patient was investigated by biomicroscopy, optical coherence tomography of the macula, ultrasonography of the eyeball. The microsurgical intervention of phacoemulsification of cataract and irido-plasty of the right eye was performed. Results. Male, 50 years old, hospitalized at RCH Department of Ophthalmology with traumatic cataract, sequelae of blunt trauma to the right eye. Biomicroscopy: iridodialysis, deformed pupil, rupture of anterior lens capsule, homogeneous opacified lens. Echo BScan - all the structures are attached, transparent vitreous. Treatment: cataract phacoemulsification + IOL implantation + iridoplasty. Postoperative - transparent optical media, IOL centered, AV=0.02. OCT macula: focal alteration of photoreceptor layer, loss of ellipsoid and myoid band structure, alterations in pigment epithelium layersecondary complication of commotio retinae. Conclusion. Despite the successful surgery, postoperatively the visual acuity of the patient's right eye remained below satisfactory functional values due to retinal injury- Berlin retinopathy, which is considered one of the most common retinal injuries after severe ocular contusion. Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32039 Title: Modificări corneene asociate administrării unor medicamente Authors: Machidon, Maria-Mirabela Abstract: Introducere. Unele medicamente se pot acumula în corn-ee sau pot altera metabolismul local ducând la modificări vizibile identificate la lampa cu fantă şi microscopia confo-cală. Manifestările corneene în urma administrării medicamentelor pot reflecta potenţial risc de modificări lenticulare sau retiniene. Scop. Evaluarea modificărilor corneene asociate administrării medicamentelor frecvent utilizate în scopul identificării celor cu potenţial toxic ocular în vederea perceperii riscurilor. Material şi metode. Ca materiale au servit publicaţiile ştiinţifice din literatura de specialitate PubMed, Google Scholer, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate folosind; Introduction. Some drugs may accumulate in the cornea or alter local metabolism leading to visible changes identified by slit lamp and confocal microscopy. Corneal manifestations following drug administration may reflect potential risk of lenticular or retinal changes the drug history being important. Objective. Evaluation of corneal changes associated with the administration of frequently used medications in order to identify those with ocular toxic potential for risk perception. Material and methods. The materials used were scientific publications from the specialized literature PubMed, Google Scholar, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate using Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32040 Title: Analiza eficienţei crosslinkingului transepitelial la pacienţii cu keratocon Authors: Scerbatiuc, Cristina Abstract: Introducere. Keratoconul este o afecţiune degenerativă progresivă a corneei, cu modificări neinflamatorii ale structurii colagenului stromal, care determină subţierea şi deformarea progresivă a corneei. Evoluează de la afectarea unilaterală la bilaterală, fiind însoţită de miopie şi astigmatism progresiv. Scop. Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienţei pe termen lung a crosslinkingului transepitelial cornean la pacienţi diagnosticaţi cu keratocon progresiv, cu vârsta mai mare de 18 ani. Material şi metode. Au fost analizaţi 42 de ochi ai 26 pacienţi cu keratocon progresiv, monitorizaţi timp de 2 ani în cadrul unui studiu clinic controlat. S-a aplicat ri-boflavină 0,1% cu dextran 20%, urmată de iradiere UV-A (3 mW/cm2) timp de 30 minute. Evaluările au inclus acuitatea vizuală, refracţia, K-max, K-mediu şi grosimea corneană. Rezultate. Toate măsurările keratometrice s-au îmbunătăţit semnificativ în perioada de studiu. Comparativ cu valorile iniţiale, s-a observat o dinamică pozitivă a parametrilor Kmax, care au devenit statistic semnificative peste 12 şi 24 luni după crosslinking. Echivalentul sferic a scăzut în timpul perioadei de studiu de la -7.12 D până la -5.82 după 24 luni, iar echivalentul cilindric a scăzut de la -5.37 D până la -4.1 D. Acuitatea vizuală necorectată a crescut de la 0.51 ± 0.27 preoperator până la 0.66 ± 0.28 după 24 luni. Rezultatele indică o stabilizare durabilă a parametrilor corneeni şi o îmbunătăţire a funcţiei vizuale. Concluzii. Rezultatele obţinute pe parcursul a 2 ani au demonstrat că procedura de crosslinking transepitelial este eficientă în stabilizarea keratoconului progresiv şi e o alternativă la cheratoplastie în cazurile selectate, ce oferă un tratament minim invaziv şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor.; Introduction. Keratoconus is a progressive ectatic corneal disorder with non-inflammatory changes in stromal collagen, leading to thinning and protrusion of the cornea. It typically occurs in the second or third decade of life and progresses from unilateral to bilateral, with increasing myopia and astigmatism. Objective. The aim of this study was to evaluate the long-term efficacy of transepithelial corneal crosslinking in patients diagnosed with progressive keratoconus, aged over 18 years. Material and methods. A total of 42 eyes from 26 patients with progressive keratoconus were analyzed and monitored over two years in a controlled clinical study. The procedure involved applying 0.1% riboflavin with 20% dextran, followed by UVA irradiation (3 mW/ cm2) for 30 minutes. Assessments included visual acuity, refraction, K-max, mean-K, and corneal thickness. Results. All keratometric measurements improved significantly during the study period. Compared to baseline values, a positive dynamic in Kmax parameters was observed, reaching statistical significance at 12 and 24 months after crosslinking. The spherical equivalent decreased from -7.12 D to -5.82 D at 24 months, and the cylindrical equivalent dropped from -5.37 D to -4.1 D. Uncorrected visual acuity increased from 0.51 ± 0.27 preoperatively to 0.66 ± 0.28 at 24 months. The results indicate durable stabilization of corneal parameters and improved visual function. No major complications were reported during the follow-up period. Conclusion. The results obtained over a 2-year period demonstrated that transepithelial crosslinking is effective in stabilizing progressive keratoconus and represents an alternative to keratoplasty in selected cases, offering a minimally invasive treatment that improves patients’ quality of life. Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova 2025-01-01T00:00:00Z