http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33202 2026-06-04T20:13:47Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33383 Title: Pharmacoresistant burning mouth syndrome: clinical patterns and treatment efficacy Authors: Purice, Virgilia; Purice, Vasile; Bordeniuc, Gheorghe; Lacusta, Victor Abstract: Introduction. Burning mouth syndrome is a form of idiopathic orofacial pain, characterized by a persistent intraoral burning sensation or dysesthesia, in the absence of obvious causative lesions. The management of this condition remains difficult, due to the heterogeneity of the mechanisms involved, the variable therapeutic response and the significant impact on the quality of life. Aim: To describe the clinical and therapeutic profile of patients with burning mouth syndrome with poor pharmacological response (pharmacoresistance). Materials and methods: The study had an observational, descriptive, case series design, and included 20 patients with burning mouth syndrome. The duration of treatment, drug classes used, reported adverse reactions, percentage of pain reduction under pharmacotherapy, VAS scores and OHIP-14 score were analyzed. Absolute and relative frequencies were calculated for categorical variables, and mean and standard deviation, median, interquartile range, and minimum and maximum values were reported for numerical variables. Results. The group presented multiple drug class use, with benzodiazepines being administered to 95% of patients, antidepressants to 85%, and topical treatments to 70%. Treatment duration was 56.4 ± 13.8 months, with a median of 59 months. Pain reduction under pharmacotherapy was modest, with a mean of 25.8 ± 4.4%, and residual pain intensity remained high, with a mean VAS score of 5.92 ± 0.37. For OHIP-14, available in 19 patients, the mean score was 28.8 ± 5.2. Tinnitus and vertigo were among the most frequently reported adverse reactions. Conclusions. The patients included in the study presented a profile characterized by long-term treatment, polypharmacotherapy, modest pain relief, persistence of pain symptoms, and significant impairment of oral quality of life. This picture reflects a limited therapeutic response and supports the need for a multimodal, individualized approach, with the integration of functional assessment and therapeutic tolerability. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33382 Title: Sindromul de gură arzândă farmacorezistent: tiparele clinice și eficiența tratamentului Authors: Purice, Virgilia; Purice, Vasile; Bordeniuc, Gheorghe; Lacusta, Victor Abstract: Introducere. Sindromul de gură arzândă reprezintă o formă de durere orofacială idiopatică, caracterizată prin senzație intraorală persistentă de arsură sau disestezie, în absența unor leziuni cauzale evidente. Managementul acestei afecțiuni rămâne dificil, din cauza heterogenității mecanismelor implicate, a răspunsului terapeutic variabil și a impactului important asupra calității vieții. Scop: Descrierea profilului clinic și terapeutic al pacienților cu sindrom de gură arzândă cu răspuns farmacologic deficitar (farmacorezistență). Materiale și metode: Studiul a avut un design observațional, descriptiv, de tip serie de cazuri, și a inclus 20 de pacienți cu sindrom de gură arzândă. Au fost analizate durata tratamentului, clasele medicamentoase utilizate, reacțiile adverse raportate, procentul reducerii durerii sub farmacoterapie, scorurile VAS și scorul OHIP-14. Pentru variabilele categoriale au fost calculate frecvențele absolute și relative, iar pentru variabilele numerice au fost raportate media și deviația standard, mediana, intervalul intercuartilic și valorile minime și maxime. Rezultate. Lotul a prezentat utilizarea multiplă a claselor medicamentoase, benzodiazepinele fiind administrate la 95% dintre pacienți, antidepresantele la 85%, iar tratamentele topice la 70%. Durata tratamentului a fost de 56,4 ± 13,8 luni, cu mediană 59 luni. Reducerea durerii sub farmacoterapie a fost modestă, media fiind de 25,8 ± 4,4%, iar intensitatea durerii reziduale s-a menținut ridicată, cu un scor VAS mediu de 5,92 ± 0,37. Pentru OHIP14, disponibil la 19 pacienți, scorul mediu a fost de 28,8 ± 5,2. Tinitusul și vertijul s-au numărat printre cele mai frecvent raportate reacții adverse. Concluzii. Pacienții incluși în studiu au prezentat un profil caracterizat prin tratament de lungă durată, polifarmacoterapie, reducere modestă a durerii, persistența simptomatologiei algice și afectarea semnificativă a calității vieții orale. Acest tablou reflectă un răspuns terapeutic limitat și susține necesitatea unei abordări multimodale, individualizate, cu integrarea evaluării funcționale și a tolerabilității terapeutice. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33381 Title: Coronal dental lesions: effectiveness of prosthetic restorations in dental rehabilitation Authors: Caragacean, Corina; Rusu, Vasile Abstract: Background. Coronal tooth lesions represent a common pathology in dental practice, with an estimated prevalence of over 60% among adults. Coronal destruction caused by caries, erosion, abrasion, or trauma compromises dental function and aesthetics, requiring effective and durable prosthetic rehabilitation. Objective of the study: To comparatively evaluate the effectiveness of different types of prosthetic restorations used in the treatment of coronal tooth lesions, focusing on durability, functional stability, and medium-term aesthetic outcomes. Material and methods. The study included a retrospective analysis of 50 clinical cases treated between 2022– 2024 at the Department of prosthodontics “Ilarion Postolachi”, complemented by a literature review from PubMed and Scopus databases. Evaluated restorations included monolithic zirconia crowns, hybrid composite inlays/onlays, and metallic or mixed pinlays. The analyzed parameters were the degree of coronal destruction, type of restoration selected, marginal adaptation, complications at 6–12 months, and overall clinical success rate. Results. Zirconia crowns demonstrated a success rate of 88% at 12 months due to their superior mechanical strength and favorable marginal adaptation. Inlay/onlay restorations achieved a 72% success rate and were indicated for moderate defects. Pinlays showed 90% effectiveness in cases with thin residual tooth walls, reducing fracture risk by 25%. Conclusions. The selection of prosthetic restoration must be individualized according to the degree of coronal destruction and the patient’s functional and aesthetic needs. Zirconia crowns are recommended for extensive lesions due to their superior durability, while pinlays represent an effective solution for reinforcing structurally compromised teeth. 2026-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33380 Title: Leziunile odontale coronare: eficiența restaurărilor protetice în reabilitarea dentară Authors: Caragacean, Corina; Rusu, Vasile Abstract: Introducere. Leziunile odontale coronare reprezintă o patologie frecvent întâlnită în practica stomatologică, având o prevalență estimată de peste 60% la populația adultă. Distrucția coronară produsă prin carie, eroziune, abraziune sau traumatisme compromite funcționalitatea și estetica dentară, necesitând soluții restauratorprotetice eficiente și durabile. Scopul lucrării: Evaluarea comparativă a eficienței diferitor tipuri de restaurări protetice utilizate în tratamentul leziunilor odontale coronare, cu accent pe durabilitate, stabilitate funcțională și rezultate estetice pe termen mediu. Material și metode. Studiul a inclus analiza retrospectivă a 50 de cazuri clinice tratate în perioada 2022–2024 la Catedra de Stomatologie Ortopedică „Ilarion Postolachi”, completată cu o revizuire a literaturii de specialitate din bazele de date PubMed și Scopus. Au fost evaluate coroane integral ceramice pe zirconiu, restaurări inlay/onlay din compozit hibrid și pinlay-uri metalice sau mixte. Parametrii analizați au inclus gradul de distrucție coronară, tipul restaurării alese, adaptarea marginală, complicațiile apărute la 6–12 luni și rata de succes clinic. Rezultate. Coroanele din zirconiu au prezentat o rată de succes de 88% la 12 luni, datorită rezistenței mecanice ridicate și adaptării marginale favorabile. Restaurările inlay/onlay au înregistrat o rată de succes de 72%, fiind indicate în defecte moderate. Pinlay-urile au demonstrat o eficiență de 90% în cazurile cu pereți dentari subțiri, cu reducerea riscului de fractură cu 25%. Concluzii. Selectarea tipului de restaurare protetică trebuie individualizată în funcție de gradul de distrucție coronară și necesitățile funcționale și estetice ale pacientului. Coroanele din zirconiu sunt recomandate în leziunile extinse datorită durabilității superioare, iar pinlay-urile reprezintă o soluție eficientă pentru consolidarea dinților cu structură fragilizată. 2026-01-01T00:00:00Z