http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33412 2026-07-24T14:54:40Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33496 Title: Utilizarea plantelor cu efect adaptogen în efort fizic Authors: Faurean, Egor; Grinchevici, Igor; Merciucari, Igor; Botnaru, Daniela; Socolovschii, Liuba; Benea, Anna Abstract: INTRODUCERE. În ultimii ani, interesul pentru plantele medicinale cu efect adaptogen în sport este sporit. Speciile precum Rhodiola rosea, Withania somnifera, Panax ginseng și Cordyceps militaris sunt recunoscute pentru capacitatea de a susține organismul în condiții de stres fizic și psihic. Cercetările recente au demonstrat că aceste plante au influențat pozitiv performanța fizică, reducerea oboselii și recuperarea prin mecanisme, implicând sistemul neuroendocrin, cardiovascular și antioxidant. SCOPUL STUDIULUI. Evaluarea literaturii de specialitate privind utilizarea extractelor din plante cu efect adaptogen în contextul efortului fizic intens, având în vedere potențialul acestora de a sprijini organismul în condiții de stres fiziologic accentuat și de a optimiza mecanismele de adaptare la solicitările fizice. MATERIAL ȘI METODE. A fost realizată evaluarea studiilor știinâifice publicate între 2010 și 2025, utilizând baze de date precum PubMed, ScienceDirect și Web of Science. Criteriile de includere au vizat cercetările în care s-au utilizat plante adaptogene administrate oral în doze standardizate la sportivi amatori și profesioniști. REZULTATE. A fost administrate suplimente alimentare de R. rosea timp de patru săptămâni de către 24 adulți tineri sănătoși, bărbați și femei, cu vârste cuprinse între 19 și 21 de ani cu obținerea efectului pozitive asupra VO₂max, toleranței la efort și adaptării cardiovasculare. Mecanismele biologice implicate includ stimularea sistemului neuroendocrin prin creșterea nivelurilor de serotonină și dopamină, ceea ce contribuie la reducerea oboselii. Extractul din frunze de W. Somnifera a fost asociat cu îmbunătățirea forței musculare în doze de 300–600 mg/zi, reducând nivelul de cortizol plasmatic, ceea ce indică un efect de reglare a răspunsului neuroendocrin la stres. Studiul a fost realizat pe un grup de 57 bărbați adulți sănătoși, cu vârsta între 18 și 50 de ani. Panax ginseng a fost administrat în scopul reducerii percepției efortului și al îmbunătățirii răspunsului psihomotor și antioxidant, prin modularea activității sistemului nervos central și a capacității antioxidante a organismului. Extractul din C. militaris administrat alergătorilor a redus nivelul de creatinkinază post-efort și a susținut performanța aerobă, prin efecte asupra metabolismului energetic și protecția celulelor musculare. Studiul a fost realizat pe 28 adulți tineri sănătoși (vârsta medie 22,7). Datele în toate studiile au fost măsurate prin utilizarea veloergometrelor și dinamometrelor. CONCLUZII. Considerăm că plantele adaptogene pot fi utile în susținerea performanței fizice și în procesul de recuperare, prin optimizarea răspunsului fiziologic la stres și echilibrarea mecanismelor neuroendocrine și imune. Totuși, utilizarea acestora necesită o abordare personalizată și monitorizare medicală atentă. Description: Susținut financiar din Proiectul: Dezvoltarea de noi produse farmaceutice din materie primă locală (Nr. 080301), Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu” 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33495 Title: Compoziția chimică și potențial fitoterapeutic a speciei Carduus nutans L. Authors: Burlacu, Andreea; Benea, Anna Abstract: INTRODUCERE. Carduus nutans L. (Ciulin plecat), specie erbacee bienală sau perenă din familia Asteraceae, este originară din regiunile temperate ale Europei și Asiei. A fost utilizată tradițional în medicina naturistă europeană pentru proprietățile sale hepatoprotectoare, coleretice, diuretice și antiinflamatoare. Părțile aeriene, în special în perioada de înflorire, conțin un complex de metaboliți secundari cu valoare terapeutică, între care flavonolignanii (silibina, silidianina), flavonoidele (quercetină, luteolină), acizii fenolici (cafeic, clorogenic), triterpenele și uleiurile volatile sunt cele mai importante. Date recente sugerează că această specie posedă activitate antioxidantă comparabilă cu specii consacrate în fitoterapie, precum Silybum marianum. SCOPUL STUDIULUI. Sinteză teoretică privind compoziția chimică și activitatea biologică a speciei Carduus nutans. Utilizarea acesteia ca materie primă pentru produse farmaceutice și fitoterapeutice modern. MATERIAL ȘI METODE. Informațiile au fost selectate din literatura publicată între 2000–2024, prin accesarea bazelor de date internaționale (PubMed, ScienceDirect, Scopus, Google Scholar). Au fost analizate lucrări ce utilizează metode cromatografice performante (HPLC-DAD, GC-MS, HPTLC) pentru caracterizarea extractelor obținute din părțile aeriene ale plantei. Sursele taxonomice validate, inclusiv „Plants of the World Online”, au fost consultate pentru confirmarea identității botanice. REZULTATE. Studiile chimice și farmacologice au demonstrat că C. nutans este bogat în compuși cu acțiune biologică relevantă. Silibina, component activ recunoscut din Silybum marianum, a fost detectată în concentrații semnificative, sugerând un potențial hepatoprotector valoros. Activitatea antioxidantă a fost confirmată prin metode DPPH și ABTS, iar efectele antimicrobiene s-au manifestat împotriva unor tulpini Gram-pozitive. S-au observat, de asemenea, proprietăți antiinflamatoare prin inhibarea ciclooxigenazei. Extractul metanolic a prezentat cea mai mare activitate de neutralizare a radicalilor liberi (EC₅₀ = 618 ± 10,03 μg/mL), iar conținutul total de compuși fenolici (TPC) a fost determinat la 61,49 mg/g. Peste douăzeci de flavonoide și acizi fenolici au fost identificați prin HPLC-DAD și HPLC-ESI-TOF-MS. CONCLUZII. Carduus nutans este evidențiată ca o specie promițătoare din flora spontană, cu aplicabilitate în medicina naturistă și fitoterapie. Profilul fitochimic complex și datele preclinice susțin aprofundarea studiilor experimentale pentru dezvoltarea unor extracte standardizate cu indicații hepatobiliare și antiinflamatoare. Această specie poate reprezenta o alternativă naturistă viabilă pentru prevenirea stresului oxidativ și susținerea funcției hepatice și imunitare. Description: Susținut financiar din Proiectul: Dezvoltarea de noi produse farmaceutice din materie primă locală (Nr. 080301), Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu” 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33494 Title: Utilizarea măceratelor uleioase din plante medicinale în medicină și cosmetică Authors: Benea, Anna; Bălan, Laura; Cojocaru-Toma, Maria Abstract: INTRODUCERE. Măceratele uleioase sunt extracte obținute din produse vegetale ale plantelor medicinale, folosind ca solvent uleiuri vegetale sau minerale. În prezent, în practica medicală se utilizează extracte uleioase obținute din frunze de măsălăriță, părți aeriene ale sunătoarei, flori de mușețel și gălbenele, fructe de măceș și cătină. Măceratele uleioase au fost utilizate încă din trecut în țări precum India și China, iar în prezent au câștigat popularitate în industria cosmetică, aromaterapie și diverse practici holistice. SCOPUL STUDIULUI. Analiza informațiilor științifice și tehnice privind utilizarea extractelor uleioase din plante medicinale în produsele fitoterapeutice și cosmetice. MATERIAL ȘI METODE. Au fost analizate articole științifice din platformele PubMed, GoogleScholar, ResearchGate, pentru a identifica și stabili speciile și scopurile de utilizare a măceratelor uleoase. REZULTATE. Practicarea medicinei tradiționale și utilizarea plantelor medicinale a fost observată pe larg în ultimii ani. Hyperici oleum se aplică direct pe eczeme, arsuri, ulcerații și alte leziuni ale pielii. Miroldi et al (2006) au publicat un studiu privind efectul de regenerare tisulară al unui amestec de extracte uleioase din Hypericum perforatum și Calendula arvensis, testat pe plăgi chirurgicale apărute în urma nașterii prin cezariană. După tratament, s-a observat o reducere semnificativă a suprafeței plăgii în comparație cu grupul de control, care a fost tratat cu ulei din germeni de grâu. Autorii studiului au sugerat că eficiența acestui tratament se datorează unei acțiuni sinergice a extractului uleios, bazată pe trei mecanisme principale: activitate antibacteriană, antiinflamatoare și antioxidantă. Uleiul de gălbinele conține carotenoide (3%), flavonoide, acizi organici, fitoncide și vitaminele B, E. Este utilizat ca agent bactericid și antiinflamator pentru bolile tractului respirator superior. Calendulae oleum se combină cu vaselină sau grăsimi animale, obținându-se un unguent, care este aplicat pe piele pentru întărirea barierei de protecție a acesteea. Hyoscyami oleum este utilizat sub formă de linimente ca analgezic pentru durerile nevralgice și reumatice. Măceratul uleios din fructe de măceș stimulează rezistența nespecifică a organismului, îmbunătățește regenerarea țesuturilor, reduce permeabilitatea vasculară, are proprietăți antiinflamatoare și un efect coleretic. CONCLUZII. Măcerarea este o metodă tradițională eficientă de extracție a principiilor active din plante, folosită de secole în diferite culturi. Preparatele obținute au aplicații terapeutice valoroase, fiind administrate atât extern cât și intern pentru a trata diverse afecțiuni. Description: Susținut financiar de Proiectul: “Evaluarea activității antiinflamatoare în vivo a extractelor polifenolice de Hypericum perforatum L. și Agrimonia eupatoria L., obținute din materie primă locală”, (cifrul proiectului 25.80012.8007.04SE), Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”. 2025-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/33493 Title: Plante medicinale – surse de acizi organici Authors: Benea, Anna; Arnăut, Alexandrina; Pompuș, Irina Abstract: INTRODUCERE. Acizii organici constituie o categorie importantă de compuși organici caracterizați prin proprietăți acide, determinate de prezența unor grupări funcționale: carboxil (-COOH), sulfonică (-SO₃H), sulfinică (-SOOH) și carboxilică (-COSH). În funcție de structura lor chimică, acizii organici se împart în compuși alifatici, aromatici și terpenoizi. Acizii organici sunt prezenți în toate organele plantelor, însă predomină cantitativ în fructe. Concentrația și tipul acizilor organici pot varia în funcție de specie, de condițiile de mediu și de stadiul de dezvoltare al plantei. SCOPUL STUDIULUI. Analiza bibliografică a surselor naturale de acizi organici și a conținutului acestora în plantele medicinale. MATERIALE ȘI METODE. A fost efectuată o analiză bibliografică amplă asupra plantelor medicinale cu conținut de acizi organici, folosind diverse metode de căutare și baze de date științifice, precum: PubMed, ScienceDirect, SpringerNature și Google Scholar. REZULTATE. În rândul acizilor organici cel mai frecvent întâlniți în plantele medicinale se numără:citric, malic, tartric, fumaric,succinic, oxalic și ascorbic. Plantele din familia Rosaceae constituie o sursă valoroasă de acid ascorbic, printre cele mai reprezentative specii numărându-se: măceșul, fragul de pădure, murul, zmeurul, aronia, coacăzul negru, caisul, cireșul, piersicul, mărul și părul. Măceșul (Rosa canina) se remarcă printr-un conținut ridicat de acizi organici, dintre care: acid malic (4,39%), acid ascorbic (4%), acid citric (3,15%), acid succinic (2,46%) și acid oxalic (0,62%); în cazul coacăzului negru (Ribes nigrum), acizii organici reprezintă 50,98%. Familia Rutaceae este recunoscută pe scară largă pentru conținutul ridicat de acid citric, în special genul Citrus, cu reprezentanți precum portocalul, lămâiul, mandarinul și grepfrutul. Rodia (Punica granatum) este de asemenea bogată în acid citric. Studiile au evidențiat că tomatele (Lycopersicon esculentum) se remarcă prin conținutul semnificativ de acid ascorbic și acid fumaric. Din frunze de pătlagină mare (Plantago major) au fost izolați următorii acizi organici: fumaric, sinapic, vanilic, p-hidroxibenzoic, ferulic, p-cumarinic, gentisic, salicilic, benzoic, cinamic și metilcafeic. Acizii organici reprezintă aproximativ 3% din substanța uscată a frunzelor de ceai (Camellia sinensis), iar compoziția și conținutul lor variază în funcție de tipul de ceai. Aceștia participă în metabolismul plantei, reglează absorbția nutrienților și creșterea, contribuie la aroma și calitatea gustului ceaiului. CONCLUZII. Prezența și diversitatea acizilor organici în plantele medicinale reflectă potențialul lor terapeutic extins. Variabilitatea concentrației și tipului acizilor în funcție de specie subliniază complexitatea compoziției chimice a acestor plante. Astfel, cunoașterea profilului acizilor organici este importantă pentru valorificarea terapeutică și nutrițională a plantelor medicinale. Description: Susținut financiar de Proiectul: Dezvoltarea de noi produse farmaceutice din materie primă locală (Nr. 080301), Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie “Nicolae Testemițanu”. 2025-01-01T00:00:00Z