http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26722 Mon, 13 Apr 2026 05:41:52 GMT 2026-04-13T05:41:52Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26903 Title: Utilizarea bypass-ului carotido-brahial în ischemia severă a membrului superior Authors: Castraveț, Andrei; Țurcan, Aurel; Chiriac, Cristina; Trân, Maxim; Bodiu, Ion; Castraveț, Ad. Abstract: Rezumat. Introducere. În ocluziile axului arterial subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior s-ar impune folosirea metodelor endovasculare sau aplicarea unui bypass ortotop. În cazul imposibilității, din motive tehnice sau a stării pacientului, drept alternativă servește bypass-ul carotidobrahial. Scopul lucrării. Aprecierea posibilității utilizării bypass-ului extraanatomic carotido-brahial în revascularizarea membrului superior în ischemia severă. Material și metode. Raportul de cazuri cuprinde 5 pacienți cu ocluzia axului subclavio-axilar cu ischemie severă a membrului superior, dintre care 3 cu ocluzie acută pe fundal de stenoze aterosclerotice, la care intervenția inițială de trombectomie (embolectomie) a eșuat, un pacient cu tromboza anevrismului a. subclaviculare și un pacient cu ocluzie aterosclerotică de gradul IV cu gangrena degetului II, la care intervenția endovasculară a eșuat. La toți pacienții s-a aplicat un bypass carotido-brahial cu grefon safen intern inversat. Grefele au fost amplasate suprafascial supraclavicular. Rezultate. La toți 5 pacienți ischemia a cedat complet. La 4 din ei s-a restabilit pulsul distal. La pacientul cu ateroscleroză cronică de gradul IV, cu afectarea concomitentă a arterelor antebrațului, pulsul s-a restabilit la bifurcația arterei brahiale. La acest pacient s-a efectuat amputația degetului. Complicații nu s-au înregistrat. Incomodități subiective din cauza amplasării suprafasciale și supraclaviculare a bypass-urilor, de asemenea, n-au fost înregistrate. Concluzii. Bypass-urile carotido-brahiale localizate suprafascial și supraclavicular serversc o alternativă a bypass-urilor ortotope, inclusiv în cazurile eșecurilor sau contraindicațiilor metodelor endovasculare.; Summary. Introduction. In cases of occlusions in the subclavian-axillary arterial axis with severe upper limb ischemia, the use of endovascular methods or orthotopic bypass may be necessary. When technical limitations or the patient's condition make these options impossible, the carotid-brachial bypass serves as an alternative. The aim of this study is to assess the feasibility of using extra-anatomic carotid-brachial bypass in revascularizing the upper limb in severe ischemia. Materials and Methods. The study involves 5 patients with occlusion in the subclavian-axillary axis presenting severe upper limb ischemia. Among them, 3 had acute occlusion due to atherosclerotic stenosis, where initial thrombectomy (embolectomy) procedures failed; one patient had subclavian artery aneurysm thrombosis, and another had grade IV atherosclerotic occlusion with gangrene in the second digit, where endovascular intervention was unsuccessful. All patients underwent a carotid-brachial bypass using an inverted internal saphenous graft. The grafts were placed suprafascially above the clavicle. Results. Complete resolution of ischemia was observed in all 5 patients. Distal pulses were restored in 4 patients. In the patient with chronic grade IV atherosclerosis and concurrent forearm artery involvement, the pulse was restored at the brachial artery bifurcation. This patient underwent finger amputation. No complications were recorded. Subjective discomfort due to the suprafascial and supraclavicular placement of the bypasses was also not reported. Conclusion. Suprafascial and supraclavicular carotid-brachial bypasses represent an alternative to orthotopic bypasses, especially in cases where endovascular methods fail or are contraindicated. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26903 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26892 Title: Tratamentul hybrid al ischemiei mezenterice subacute asociate maladiei Takayasu. Caz clinic Authors: Țurcan, Aurel; Barat, Sorin; Manica, Ștefan; Bodiu, Ion Abstract: Rezumat. Introducere. Ischemia mezenterica rămâne în prezent o patologie subdiagnosticată, cu rate ridicate de mortalitate în spital. În ultimii ani, pe scară largă a început să se utilizeze abordări endovasculare și hibride în tratamentul acestor pacienți. Caz clinic. Prezentăm cazul unei femei de 56 ani, diagnosticată cu ischemie mezenterică subacută asociată arteritei Takayasu. Luând în considerare anamnesticul agravat și datele imagistice, s-a luat decizia de a recurge la intervenția hybrid pentru revascularizarea arterei mezenterice superioare, s-a efectuat: Trombectomie directă și indirectă din artera mezenterică superioară, stentarea arterei mezenterice și plastia cu petec autovenos a defectului arterial. Intraoperator, din cauza dificultăților de trecere a endograftului din abord retrograd s-a recurs la puncția arterei brahile și negocierea leziunii din abord antero- și retrograd. Tabloul angiografic imediat postoperator: restabilirea fluxului anterograd pe artera mezenterică superioară cu încărcarea bună a teritoriului arterial, la revizia cavitații abdominale ficatul (lobul drept) și intestinul pe tot traiectul viabil. La începerea alimentației pacientei, a dispărut simptomatologia preoperatorie. Tranzitul intestinal păstrat. Follow-up peste 1 și 5 luni, se atesta permeabilitatea stentului. Externată la domiciliu în stare satisfăcătoare cu tratament tab. Clopidogrel 75 mg și tab. Rivaroxaban 5 mg. Concluzii. Ischemia mezenterică reprezintă un eveniment devastator ce impune o strategie promptă de diagnostic și tratament. Intervenția hybrid de revascularizare a arterei mezenterice superioare reprezintă o metodă sigură și eficientă în tratamentul acestei patologii.; Summary. Introduction. Mesenteric ischemia remains a currently underdiagnosed pathology with high mortality rates in hospitals. In recent years, endovascular and hybrid approaches have widely begun to be used in the treatment of these patients. Clinical case. We present the case of a 56-year-old woman diagnosed with acute on chronic mesenteric ischemia associated with Takayasu's arteritis. Considering the worsened medical history and imaging data, the decision was made to resort to hybrid intervention for the revascularization of the superior mesenteric artery. The following procedures were performed: direct and indirect thrombectomy from the superior mesenteric artery, open retrograde mesenteric stenting, and autologous venous patch plasty of the arterial defect. Intraoperatively, due to difficulties in passing the endograft from the retrograde approach, a brachial artery puncture and negotiation of the lesion from antegrade and retrograde approaches were employed. Immediate postoperative angiographic findings: restoration of anterograde flow in the superior mesenteric artery with good perfusion of the arterial territory; upon abdominal cavity revision, the liver (right lobe) and intestine were viable throughout. The patient's preoperative symptoms disappeared upon the commencement of feeding. Intestinal transit remained intact. Follow-up at 1 and 5 months confirmed stent patency. Discharged home in a satisfactory condition with tab. Clopidogrel 75 mg and tab. Rivaroxaban 5 mg treatment. Conclusions. Mesenteric ischemia represents a devastating event that requires a prompt strategy for diagnosis and treatment. Hybrid intervention for the revascularization of the superior mesenteric artery stands as a safe and effective method in treating this pathology. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26892 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26890 Title: Tratamentul hybrid al anevrismului aortei abdominale infrarenale cu implicarea arterei iliace comune – caz clinic Authors: Barat, Sorin; Țurcan, Aurel; Manica, Ștefan; Trân, Maxim Abstract: Rezumat. Introducere. Endoprotezarea de aortă abdominală (EVAR – eng, EndoVascular Aneurysm Repair) este folosită extensiv în tratamentul anevrismelor aortice abdominale (AAA). În timp, indicațiile s-au extins progresiv și, uneori, atunci când anevrismul implică axul iliac, excluderea arterei iliace interne este necesară pentru a asigura o zonă de aterizare corespunzătoare. Prezentare de caz. Pacientul de 63 de ani, diagnosticat cu Anevrism al aortei infrarenale cu implicarea arterei iliace comune pe dreapta, confirmat prin Angio-CT. A fost luată decizia de a efectua endoprotezare de aortă abdominală cu extinderea spre artera iliacă externă stângă, ulterior cu embolizarea trunchiului principal al arterei iliace interne pe dreapta și instalarea bypass-ului crossover femuro-femural stânga-dreapta cu aloproteza. La controlul angiografic endograft fără semne de endoleak. Peste 3 luni la Angio-CT sacul anevrismatic nu se contrastează, endograft fără semne de endoleak. Concluzii. Anevrismul aortei abdominale infrarenale cu implicarea axului iliac unilateral poate fi rezolvat cu succes prin metoda hybrid, folosind embolizarea cu coiluri a trunchiului arterei iliace interne pentru prevenirea endoleak-ului și bypass crossover cu scopul evitării ischemiei acute membrului inferior.; Summary. Introduction. Endovascular abdominal aortic aneurysm repair (EVAR) has been extensively used in the treatment of abdominal aortic aneurysms (AAA). Over time, the indications have progressively expanded, and sometimes, when the aneurysm involves the iliac axis, exclusion of the internal iliac artery is necessary to ensure an appropriate landing zone. Case presentation. A 63-year-old patient diagnosed with an infrarenal aortic aneurysm involving the right common iliac artery, confirmed by CT angiography. The decision was made to perform endovascular abdominal aortic aneurysm repair with extension into the left external iliac artery, followed by embolization of the main trunk of the right internal iliac artery and the installation of a femoro-femoral crossover bypass using an allograft. Angiographic control revealed no signs of endoleak in the endograft. At the 3-month follow-up CT angiography, the aneurysmal sac did not enhance, and the endograft showed no signs of endoleak. Conclusions. Infrarenal abdominal aortic aneurysm with involvement of the unilateral iliac axis can be successfully resolved using a hybrid approach, involving coil embolization of the internal iliac artery trunk to prevent endoleak and femoro-femoral crossover bypass for the purpose of avoiding acute ischemia of the lower limb. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26890 2023-01-01T00:00:00Z http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26880 Title: Evaluarea pattern-urilor de rezistență a bacililor Gram-negativi prioritari izolați din biosubstrate clinice Authors: Anton, Maria; Țapu, Livia; Balan, Greta; Bucov, Victoria; Colac, Svetlana; Lozneanu, Irina; Perjeru, Maria; Burduniuc, Olga Abstract: Rezumat. Obiective. Rezistența antimicrobiană se regăsește printre primele zece amenințări de sănătate, potrivit rapoartelor OMS. Pe lângă faptul că a atins deja cote alarmante în multe regiuni ale lumii, acest fenomen este în continuă creștere, determinând pagube enorme sociale și economice. Scopul studiului constă în evaluarea profilurilor de rezistență a bacililor Gram-negativi prioritari. Material și metode. A fost realizat un studiu experimental microbiologic cu examinarea în total a 2062 tulpini de E. coli, K. pneumoniae, A. baumannii și P. aeruginosa izolate din sânge, lichid cefalorahidian și urină, pe parcursul anului 2022, cu utilizarea metodei culturale precum și a sistemului automatizat Vitek-2 Compact, iar testarea sensibilității la preparatele antimicrobiene a fost efectuată prin metoda disc-difuzimetrică (KirbyBauer) și automatizată (Vitek-2 Compact). Interpretarea rezultatelor s-a efectuat în baza standardului EUCAST. Rezultate. Cel mai mare nivel de rezistență a tulpinilor de E. coli izolate din sânge și lichid cefalorahidian s-a înregistrat la ampicilină/amoxicilină (83,8%), urmat de cefalosporinele de generația a treia (63,9%). Rezistența K. pneumoniae a atins cote alarmante practic la toate grupele de antimicrobiene testate: fluorchinolone (98,7%), aminoglicozide (94,7%), cefalosporine (94,7%), peniciline (93,7%). Rata rezistenței tulpinilor de P. aeruginosa izolate în 2022 a fost în scădere comparativ cu anii precedenți, dar un nivel crescut totuși se înregistrează la grupul carbapeneme (53,3%). Absolut toate tulpinile de A. baumannii au fost rezistente la fluorchinolone, iar la carbapeneme și aminoglicozide rata rezistenței a atins 90,0%. Concluzii. În anul 2022 la majoritatea antimicrobienelor testate se înregistrează o scădere ușoară a rezistenței tulpinilor izolate, comparativ cu anii 2020 și 2021, însă situația rămâne a fi una îngrijorătoare, dat fiind faptul că nivele înalte de rezistență se atestă la peste 50% din tulpinile cercetate.; Summary. Objectives. Antimicrobial resistance is listed among the top ten health threats, according to WHO reports. In addition to the fact that it has already reached alarming proportions in many regions of the world, this phenomenon is constantly increasing, causing enormous social and economic damage. The purpose of the study is to evaluate the resistance profiles of priority Gram-negative bacilli. Material and methods. An experimental microbiological study was carried out with the examination of a total of 2062 strains of E. coli, K. pneumoniae, A. baumannii and P. aeruginosa isolated from blood, cerebrospinal fluid and urine, during 2022, using the cultural method as well as the Vitek-2 Compact automated system, and the susceptibility testing to antimicrobial preparations was performed by the disc-diffusimetric (KirbyBauer) and automated (Vitek-2 Compact) method. The interpretation of the results was carried out based on the EUCAST standard. Results. The highest level of resistance of E. coli strains isolated from blood and cerebrospinal fluid was registered to ampicillin/amoxicillin (83.8%), followed by third generation cephalosporins (3.9%). The resistance of K. pneumoniae reached alarming percents to practically all groups of antimicrobials tested: fluoroquinolones (98.7%), aminoglycosides (94.7%), cephalosporins (94.7%), penicillins (93.7%). The resistance structure of P. aeruginosa strains isolated in 2022 was decreasing compared to previous years, but an increased level was still recorded in the carbapenem group (53.3%). Absolutely all strains of A. baumannii were resistant to fluoroquinolones and to carbapenems and aminoglycosides the resistance percent of these strains exceeded 90.0%. Conclusions. In 2022, a slight decrease in the resistance of the isolated strains is recorded for most of the tested antimicrobials, compared to the years 2020 and 2021, but the situation remains worrisome, because of the high levels of resistance that are found in more than 50% of the researched strains. Sun, 01 Jan 2023 00:00:00 GMT http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/26880 2023-01-01T00:00:00Z