<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?>
<rss xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/" version="2.0">
  <channel>
    <title>DSpace Collection:</title>
    <link>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/31741</link>
    <description />
    <pubDate>Sat, 11 Apr 2026 02:20:20 GMT</pubDate>
    <dc:date>2026-04-11T02:20:20Z</dc:date>
    <item>
      <title>Modificări corneene asociate administrării unor medicamente</title>
      <link>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32039</link>
      <description>Title: Modificări corneene asociate administrării unor medicamente
Authors: Machidon, Maria-Mirabela
Abstract: Introducere. Unele medicamente se pot acumula în corn-ee sau pot altera metabolismul local ducând la modificări vizibile identificate la lampa cu fantă şi microscopia confo-cală. Manifestările corneene în urma administrării medicamentelor pot reflecta potenţial risc de modificări lenticulare sau retiniene. Scop. Evaluarea modificărilor corneene asociate administrării medicamentelor frecvent utilizate în scopul identificării celor cu potenţial toxic ocular în vederea perceperii riscurilor. Material şi metode. Ca materiale au servit publicaţiile ştiinţifice din literatura de specialitate PubMed, Google Scholer, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate folosind; Introduction. Some drugs may accumulate in the cornea or alter local metabolism leading to visible changes identified by slit lamp and confocal microscopy. Corneal manifestations following drug administration may reflect potential risk of lenticular or retinal changes the drug history being important. Objective. Evaluation of corneal changes associated with the administration of frequently used medications in order to identify those with ocular toxic potential for risk perception. Material and methods. The materials used were scientific publications from the specialized literature PubMed, Google Scholar, ScienceDirect, Scopus, ResearchGate using
Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova</description>
      <pubDate>Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT</pubDate>
      <guid isPermaLink="false">http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32039</guid>
      <dc:date>2025-01-01T00:00:00Z</dc:date>
    </item>
    <item>
      <title>Analiza eficienţei crosslinkingului transepitelial la pacienţii cu keratocon</title>
      <link>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32040</link>
      <description>Title: Analiza eficienţei crosslinkingului transepitelial la pacienţii cu keratocon
Authors: Scerbatiuc, Cristina
Abstract: Introducere. Keratoconul este o afecţiune degenerativă progresivă a corneei, cu modificări neinflamatorii ale structurii colagenului stromal, care determină subţierea şi deformarea progresivă a corneei. Evoluează de la afectarea unilaterală la bilaterală, fiind însoţită de miopie şi astigmatism progresiv. Scop. Scopul acestui studiu a fost evaluarea eficienţei pe termen lung a crosslinkingului transepitelial cornean la pacienţi diagnosticaţi cu keratocon progresiv, cu vârsta mai mare de 18 ani. Material şi metode. Au fost analizaţi 42 de ochi ai 26 pacienţi cu keratocon progresiv, monitorizaţi timp de 2 ani în cadrul unui studiu clinic controlat. S-a aplicat ri-boflavină 0,1% cu dextran 20%, urmată de iradiere UV-A (3 mW/cm2) timp de 30 minute. Evaluările au inclus acuitatea vizuală, refracţia, K-max, K-mediu şi grosimea corneană. Rezultate. Toate măsurările keratometrice s-au îmbunătăţit semnificativ în perioada de studiu. Comparativ cu valorile iniţiale, s-a observat o dinamică pozitivă a parametrilor Kmax, care au devenit statistic semnificative peste 12 şi 24 luni după crosslinking. Echivalentul sferic a scăzut în timpul perioadei de studiu de la -7.12 D până la -5.82 după 24 luni, iar echivalentul cilindric a scăzut de la -5.37 D până la -4.1 D. Acuitatea vizuală necorectată a crescut de la 0.51 ± 0.27 preoperator până la 0.66 ± 0.28 după 24 luni. Rezultatele indică o stabilizare durabilă a parametrilor corneeni şi o îmbunătăţire a funcţiei vizuale. Concluzii. Rezultatele obţinute pe parcursul a 2 ani au demonstrat că procedura de crosslinking transepitelial este eficientă în stabilizarea keratoconului progresiv şi e o alternativă la cheratoplastie în cazurile selectate, ce oferă un tratament minim invaziv şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor.; Introduction. Keratoconus is a progressive ectatic corneal disorder with non-inflammatory changes in stromal collagen, leading to thinning and protrusion of the cornea. It typically occurs in the second or third decade of life and progresses from unilateral to bilateral, with increasing myopia and astigmatism. Objective. The aim of this study was to evaluate the long-term efficacy of transepithelial corneal crosslinking in patients diagnosed with progressive keratoconus, aged over 18 years. Material and methods. A total of 42 eyes from 26 patients with progressive keratoconus were analyzed and monitored over two years in a controlled clinical study. The procedure involved applying 0.1% riboflavin with 20% dextran, followed by UVA irradiation (3 mW/ cm2) for 30 minutes. Assessments included visual acuity, refraction, K-max, mean-K, and corneal thickness. Results. All keratometric measurements improved significantly during the study period. Compared to baseline values, a positive dynamic in Kmax parameters was observed, reaching statistical significance at 12 and 24 months after crosslinking. The spherical equivalent decreased from -7.12 D to -5.82 D at 24 months, and the cylindrical equivalent dropped from -5.37 D to -4.1 D. Uncorrected visual acuity increased from 0.51 ± 0.27 preoperatively to 0.66 ± 0.28 at 24 months. The results indicate durable stabilization of corneal parameters and improved visual function. No major complications were reported during the follow-up period. Conclusion. The results obtained over a 2-year period demonstrated that transepithelial crosslinking is effective in stabilizing progressive keratoconus and represents an alternative to keratoplasty in selected cases, offering a minimally invasive treatment that improves patients’ quality of life.
Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova</description>
      <pubDate>Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT</pubDate>
      <guid isPermaLink="false">http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32040</guid>
      <dc:date>2025-01-01T00:00:00Z</dc:date>
    </item>
    <item>
      <title>Prevalența simptomelor de ochi uscat la pacienţii cu indicaţie de chirurgie a cataractei şi importanţa gestionării preoperatorii</title>
      <link>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32038</link>
      <description>Title: Prevalența simptomelor de ochi uscat la pacienţii cu indicaţie de chirurgie a cataractei şi importanţa gestionării preoperatorii
Authors: Utocichina, Ana
Abstract: Introducere. Etapele intra- şi postoperatorii ale chirurgiei cataractei (CC) includ factori care perturbă stabilitatea filmului lacrimal şi duc la apariţia simptomelor sindromului de ochi uscat (SOU), principala cauză de disconfort postoperator. Totodată, majoritatea pacienţilor prezintă factori de risc pentru SOU. Scop. Studiul urmăreşte evaluarea preva-lenţei simptomelor de SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în vederea recunoaşterii frecvenţei cazurilor de SOU nediagnosticat preoperator. Material şi metode. În studiul clinic au fost incluşi 60 de pacienţi programaţi pentru CC în Secţia Oftalmologie din cadrul SCM „Sfânta Treime” în iulie 2024. Evaluarea preoperatorie a semnelor obiective a SOU s-a realizat prin aprecierea secreţiei lacrimale prin testul Schirmer I, iar a simptomelor subiective prin efectuarea chestionarul OSDI. Rezultate. Valorile testului Schirmer I demonstrează secreţie lacrimală normală la 4 pacienţi (6.67%), deficit posibil la 12 pacienţi (20%), deficit moderat la 34 de pacienţi (56.67%) şi un deficit sever de secreţie lacrimală la 10 pacienţi (16.67%). Scorurile chestionarului OSDI relevă că: 16 pacienţi (26%) au un scor sugestiv pentru absenţa simptomelor de disconfort ocular (DO), 20 de pacienţi (33.3%) - simptome uşoare, 12 pacienţi (20%) -simptome moderate, 12 pacienţi (20%) - simptome de DO sever. Astfel, atât rezultatele testului Schirmer I în cazul a 93.3% de pacienţi, cât şi a chestionarului OSDI la 73.3% de pacienţi sunt sugestive pentru SOU. Concluzii. Rezultatele evidenţiază o prevalenţă crescută a simptomelor SOU la pacienţii programaţi pentru CC, în absenţa unui diagnostic anterior cunoscut şi subliniază importanţa evaluării şi tratamentului preoperator pentru optimizarea rezultatelor postoperatorii şi pentru o recuperare optimă.; Introduction. The intrasurgical and postoperative stages of cataract surgery include factors that disrupt tear film stability and lead to the onset of symptoms of dry eye syndrome (DES), which is the main cause of postoperative discomfort. At the same time, most patients already have risk factors for DES. Objective. This study aims to evaluate the prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery in order to determine how often DES goes undiagnosed preoperatively. Material and methods. The clinical study included 60 patients scheduled for cataract surgery in the Ophthalmology Department of the St. Trinity Municipal Clinical Hospital in July 2024. A preoperative assessment of Objective. signs of DES was done by evaluating tear secretion using the Schirmer I test, the subjective symptoms were assessed using the OSDI questionnaire. Results. Schirmer I test values show normal tear secretion in 4 patients (6.67%), a possible tear secretion deficiency in 12 patients (20%), moderate deficiency in 34 patients (56.67%), and severe tear secretion deficiency in 10 patients (16.67%). OSDI questionnaire scores reveal that: 16 patients (26%) have a score suggestive of no symptoms of ocular discomfort, 20 patients (33.3%) have mild symptoms, 12 patients (20%) have moderate symptoms, and 12 patients (20%) have severe ocular discomfort symptoms. Thus, the Schirmer I test and the OSDI questionnaire are both suggestive of DES in 93.3% and 73.3% of patients, respectively. Conclusion. The results highlight an increased prevalence of DES symptoms in patients scheduled for cataract surgery, in the absence of a previously known diagnosis of DES, and emphasize the importance of thorough preoperative assessment and treatment for optimizing postoperative outcomes and recovery.
Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova</description>
      <pubDate>Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT</pubDate>
      <guid isPermaLink="false">http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32038</guid>
      <dc:date>2025-01-01T00:00:00Z</dc:date>
    </item>
    <item>
      <title>Particularităţile tratamentului chirurgical al chistului Tornwaldt</title>
      <link>http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32044</link>
      <description>Title: Particularităţile tratamentului chirurgical al chistului Tornwaldt
Authors: Zveaghintev, Piotr; Gagauz, Alexei
Abstract: Introducere. Chistul Tornwaldt este o formaţiune chistica, localizată pe peretele posterior al nazofaringelui, care apare ca urmare a persistenţei conexiunii dintre notocord şi far-inge. A fost descrisă în 1885 de Gustav Tornwaldt, cu o incidenţă estimată de 0,2-5 %. În majoritatea cazurilor, este asimptomatic. Scop. Evaluarea eficienţei, siguranţei şi rezultatelor pe termen lung ale tratamentului chirurgical endoscopic asistat cu laser în managementul chistului Tornwaldt simptomatic. Material şi metode. În acest studiu au fost incluşi pacienţi diagnosticaţi cu chist Tornwaldt simptomatic în perioada 2014-2019, care au fost supuşi tratamentului chirurgical în cadrul instituţiei noastre. A fost efectuată o analiză retrospectivă a foilor de observaţie medicală, cu evaluarea relevanţei metodelor diagnostice şi terapeutice aplicate. Rezultate. Intervenţia a fost efectuată prin abord transnazal, sub anestezie generală, utilizând endoscop flexibil. S-au realizat evacuarea conţinutului chistic, incizia largă a capsulei, şi prelevarea biopsiei, urmate de termode-strucţia pereţilor chistului cu laser diodă (980 nm, 12 W), în regim combinat continuu-pulsatil, atât în contact, cât şi non-contact. Evoluţia postoperatorie a fost monitorizată la 1, 3, 6 şi 12 luni. Intervenţia s-a desfăşurat fără complicaţii, iar vindecarea a fost completă, fără afectarea structurilor adiacente. La controalele ulterioare nu s-au evidenţiat semne de recidivă. Respiraţia nazală a fost restabilită integral. Concluzii. Tratamentul endoscopic asistat de laser s-a dovedit a fi eficient, asigurând un risc scăzut de recidivă. Monitorizarea postoperatorie s-a considerat esenţială pentru evaluarea rezultatelor pe termen lung. În conformitate cu standardele actuale, abordul endoscopic rămâne metoda de elecţie.; Introduction. Tornwaldt cyst is a benign cystic lesion located on the posterior wall of the nasopharynx, resulting from the persistent embryological connection between the notochord and the pharynx. First described by Gustav Tornwaldt in 1885, it has an estimated incidence of 0.2-5%. In most cases, it remains asymptomatic. Objective. Comprehensive evaluation of the efficacy, safety, and long-term clinical outcomes of laser-assisted endoscopic surgical treatment in managing patients with symptomatic Tornwaldt cysts. Material and methods. Between 2014 and 2019, patients diagnosed with symptomatic Tornwaldt cysts were included in this study. All underwent surgical treatment and postoperative follow-up in our institution. A retrospective analysis of medical records was conducted, assessing the relevance of diagnostic methods and the applied therapeutic approach. Results. The intervention was performed via a transnasal approach, under general anesthesia, using a flexible endoscope. The procedure involved evacuation of the cystic content, wide capsule incision, biopsy sampling, followed by laser diode (980 nm, 12 W) thermodestruction of the cyst walls. The laser was applied in a combined continuous and pulsed mode, both in contact and non-contact technique. Postoperative follow-up was carried out at 1, 3, 6, and 12 months. The procedure was uneventful, with complete local healing and no damage to adjacent structures. No signs of recurrence were observed during follow-up. Nasal breathing was fully restored. Conclusion. Laser-assisted endoscopic treatment proved to be effective, offering a low risk of recurrence. Postoperative monitoring was essential for long-term outcome assessment. According to current otorhinolaryngological standards, the endoscopic approach remains the method of choice.
Description: Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”, Chișinău, Republica Moldova</description>
      <pubDate>Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT</pubDate>
      <guid isPermaLink="false">http://repository.usmf.md:80/handle/20.500.12710/32044</guid>
      <dc:date>2025-01-01T00:00:00Z</dc:date>
    </item>
  </channel>
</rss>

