IRMS - Nicolae Testemitanu SUMPh

Microarn-urile: noi perspective în distrofia musculară Duchenne

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Title: Microarn-urile: noi perspective în distrofia musculară Duchenne Authors: Rodoman, Iulia; Dorif, Alexandr; Palii, Ina; Sacară, Victoria Abstract: Introduction. Duchenne muscular dystrophy (DMD) is a severe genetic disorder characterized by progressive muscle degeneration. Recent studies suggest that certain microRNAs (miRNAs) may serve as biomarkers for diagnosis and monitoring of muscle degradation. Objective. To evaluate the expression of miRNA 133a, miRNA 133b, miRNA 206, miRNA 208a, and miRNA 208b in children with DMD and determine their relevance as potential biomarkers for disease diagnosis. Materials and Methods. The retrospective study included 30 patients with DMD and 30 healthy children. miRNA extraction was performed using the MagMAX™ mirVana™ Total RNA Isolation Kit, and their presence was confirmed by RT and qPCR according to Thermo Scientific protocols. Statistical analysis was conducted using StatTech v. 4.6.3, assessing normal distribution with the Shapiro-Wilk test. Quantitative data are presented as median and quartiles (Me [Q1; Q3]), with group comparisons performed using the Mann-Whitney U test, considering statistical significance at p < 0.05. Results. The analysis showed significant differences in the expression of miRNA 133a, miRNA 206, and miRNA 208a between the DMD group and the control group. miRNA 133a levels were significantly higher in children with DMD (Me = 6670268.00 [3.99; 22689330.50]) compared to the control group (Me = 2.79 [0.44; 6838092.50]; p = 0.011). Similarly, miRNA 206 expression was significantly increased in children with DMD (Me = 10090.16 [641.85; 16546.32]) compared to the control group (Me = 761.77 [488.78; 2410.48]; p = 0.015). Conversely, miRNA 208a levels were significantly lower in children with DMD (Me = 40.82 [13.55; 78.82]) compared to the control group (Me = 163.38 [54.95; 347.23]; p < 0.001). No significant differences were observed for miRNA 133b and miRNA 208b between the two groups (p = 0.213 and p = 0.606, respectively). Conclusions. The expression of miRNA 133a and miRNA 206 was significantly increased in children with DMD, while miRNA 208a levels were significantly reduced compared to healthy children. The results obtained suggest the potential role of the studied biomarkers in the pathogenesis and diagnosis of DMD.; Introducere. Distrofia musculară Duchenne (DMD) este o afecțiune genetică severă caracterizată prin degenerescență musculară progresivă. Studiile recente sugerează că anumite microARN-uri (miARN) ar putea servi biomarkeri pentru diagnostic și monitorizare degradării musculare.Scop. Evaluarea expresiei miARN 133a, miARN 133b, miARN 206, miARN 208a și miARN 208b la copiii cu DMD și determinarea relevanței acestora ca biomarkeri potențiali în diagnosticul bolii. Material și metode. Studiul retrospectiv a inclus 30 de pacienți cu DMD și 30 de copii sănătoși. Extragerea miARN s-a realizat utilizând MagMAX™ mirVana™ Total RNA Isolation Kit, iar prezența acestora a fost confirmată prin RT și qPCR conform protocoalelor Thermo Scientific. Analiza statistică a fost efectuată cu StatTech v.4.6.3, evaluând distribuția normală prin testul Shapiro-Wilk. Datele cantitative sunt prezentate ca mediană și quartile (Me [Q1; Q3]), compararea grupurilor realizându-se cu testul U Mann-Whitney, cu semnificație statistică la p < 0,05. Rezultate. Rezultatele analizei arată diferențe semnificative pentru expresia miARN 133a, miARN 206 și miARN 208a între lotul copiilor cu DMD și lotul de control. Nivelul miARN 133a a fost semnificativ mai mare la copiii cu DMD (Me = 6670268,00 [3,99; 22689330,50]), comparativ cu lotul de control (Me = 2,79 [0,44; 6838092,50]; p = 0,011). Expresia miARN 206 a fost, de asemenea, semnificativ crescută la copiii cu DMD (Me = 10090,16 [641,85; 16546,32]) față de cei din grupul de control (Me = 761,77 [488,78; 2410,48]; p = 0,015). În schimb, nivelul miARN 208a a fost semnificativ mai mic la copiii cu DMD (Me = 40,82 [13,55; 78,82]), comparativ cu grupul de control (Me = 163,38 [54,95; 347,23]; p < 0,001). Pentru miARN 133b și miARN 208b, nu s-au înregistrat diferențe semnificative între cele două loturi (p = 0,213 și, respectiv, p = 0,606). Concluzii. Expresia miARN 133a și miARN 206 a fost semnificativ crescută la copiii cu DMD, în timp ce nivelul miARN 208a a fost semnificativ redus, comparativ cu lotul copiilor sănătoși. Rezultatele obținute sugerează rolul potențial al biomarkerilor studiați în patogeneza și diagnosticul DMD.

Abordare integrată în diagnosticul maladiilor neurodegenerative pediatrice: caz clinic

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Title: Abordare integrată în diagnosticul maladiilor neurodegenerative pediatrice: caz clinic Authors: Condrea, Alexandra; Railean, Gheorghe; Sacară, Victoria Abstract: Introduction: Neurodegenerative diseases with pediatric onset are rare conditions characterized by progressive impairment of the central nervous system, significantly impacting patients’ quality of life. Their diagnosis is often challenging due to phenotypic variability and heterogeneous clinical expression. Objective: To evaluate the importance of integrating clinical, imaging, and genetic data in the diagnosis of neurodegenerative diseases in children, illustrated by a clinical case of neurodegeneration with brain iron accumulation (Mitochondrial membrane protein-associated neurodegeneration, MPAN). Materials and Methods: Anamnestic, clinical, and paraclinical data were collected from the medical record of a patient hospitalized in the Neurology 2 department of IMSP IMC. Next-Generation Sequencing was performed in Russia and confirmed in USA. Results: A 16-year-old female patient presented with neurological symptoms, including spastic tetraparesis, distal polyneuropathy and progressive cognitive impairment. Magnetic resonance imaging (MRI) revealed symmetric hypointensity in the globus pallidus and substantia nigra bilaterally. Genetic analysis confirmed the presence of a pathogenic mutation in the C19orf12 gene. Mutations in C19orf12 are associated with the development of rare genetic diseases—neurodegeneration with brain iron accumulation—primarily manifesting as paralysis and other progressive movement disorders. The integration of clinical, imaging, and genetic data enabled the establishment of an accurate diagnosis and the guidance of therapeutic management and family counseling. Conclusions: The diagnosis of pediatric neurodegenerative diseases requires a multidisciplinary approach based on the integrated analysis of clinical, imaging, and molecular-genetic data. This approach allows for early and accurate diagnosis, facilitating targeted therapeutic interventions.; Introducere: Maladiile neurodegenerative cu debut pediatric sunt afecțiuni rare, caracterizate prin afectare progresivă a sistemului nervos central, cu un impact major asupra calității vieții pacienților. Diagnosticul acestora este adesea dificil din cauza variabilității fenotipice și a expresiei clinice heterogene. Scopul: evaluarea importanței integrării datelor clinico-imagistice și genetice în diagnosticul maladiilor neurodegenerative la copii, prin prisma unui caz clinic de neurodegenerare asociată cu acumulare de fier în creier (Mitochondrial membrane protein-associated neurodegeneration, MPAN). Materiale și metode: Datele anamnestice, clinice și paraclinice au fost preluate din fișa de observație a pacientului spitalizat în secția Neurologie 2 din cadrul IMSP IMșiC. Secvențierea de nouă generație a fost efectuată în Rusia și confirmată în SUA. Rezultate: Pacienta de 16 ani a manifestat semne neurologice, incluzând tetrapareza spastică, polineuropatie distala și tulburări cognitive progresive. Imagistica prin rezonanță magnetică a evidențiat hiposemnal simetric la nivelul globilor palizi și substanței nigra bilateral. Analiza genetică a confirmat prezența unei mutații patogene în gena C19orf12. Mutațiile genei C19orf12 sunt asociate cu dezvoltarea bolilor genetice rare - neurodegenerarea cu acumulare de fier în creier, care se manifestă în principal prin paralizie și alte tulburări de mișcare progresive. Integrarea datelor clinice, imagistice și genetice a permis stabilirea diagnosticului precis și orientarea conduitei terapeutice și de consiliere familială. Concluzii: Diagnosticarea bolilor neurodegenerative pediatrice necesită o abordare multidisciplinară, bazată pe analiza integrată a datelor clinico-imagistice și molecular-genetice, ceea ce permite stabilirea unui diagnostic precoce, facilitând intervențiile terapeutice țintite.

Screening-ul familial la pacienții cu boala Wilson din Republica Moldova

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Title: Screening-ul familial la pacienții cu boala Wilson din Republica Moldova Authors: Cumpătă, Veronica; Sacară, Victoria; Țurcanu, Adela Abstract: Introduction. Wilson’s disease (WD) is a rare genetic disorder with autosomal recessive inheritance. International associations recommend family screening, including the examination of first-degree relatives of the proband (siblings, descendants, and parents). Some studies suggest that distant relatives should also be considered. Objective. To evaluate the genetic aspects of family members of a patient with Wilson’s disease from the Republic of Moldova. Materials and Methods. Between 2020 and 2024, as part of a doctoral research project, 13 families suspected of having WD were evaluated in a retrospective and prospective study. The modified Leipzig score (2019) was applied to confirm WD. Genetic testing was performed using the Sanger sequencing method with Taq DyeDeoxy Terminator Cycle fluorescent dye sequencing kits (Applied Biosystems) on an ABI-Genetic 3500dx automated genetic analyzer (Applied Biosystems). Research data were analyzed using Microsoft Office Excel 2023 functions and modules. Results. Among the 13 families examined, 6 families identified 8 new members with WD, with a mean age of 16.25±9.7 years. Of these, 7 patients were diagnosed in the asymptomatic or presymptomatic phase of the disease, while 1 patient presented with a neuro-hepatic phenotype. Five patients were compound heterozygotes, and three were homozygous for recessive mutations. In 4 families, where both parents were simple heterozygotes, both children were diagnosed with WD. One family exhibited pseudo-dominant inheritance of WD, with one parent and both children affected. The most common mutations identified were the missense variants p.H1069Q and p.G1341D. Additionally, 2 patients had the rare silent/synonymous mutation p.Phe764=. Conclusions. Family screening through genetic testing in WD enables differentiation between healthy carriers and asymptomatic individuals, facilitating early treatment initiation.; Introducere. Boala Wilson (BW) – o tulburare genetică rară cu transmitere autosomal recesivă, respectiv asociațiile Internaționale recomandă de efectuat screening-ul familial, cu examinarea rudelor de gradul I ale probandului (frați, descendeți și părinți). Unele studii arată că rudele îndepărtate, la fel, trebuie luate în considerare. Scopul lucrării. Evaluarea aspectelor genetice ale membrilor de familie a unui pacient cu boala Wilson din Republica Moldova. Material și metode. În perioada 2020 – 2024, în cadrul proiectului de doctorat, au fost evaluate într-un studiu retrospectiv și prospectiv 13 familii suspecte pentru BW. Scorul Leipzig modificat (2019) a fost aplicat pentru a confirma BW. Testarea genetică a fost efectuată prin metoda de secvențiere Sanger, cu ajutorul kit-urilor de secvențiere cu coloranți fluorescenți Taq DyeDeoxy Terminator Cycle (Applied Biosystems) de către un analizor genetic automat ABI-Genetic 3500dx (Applied Biosystems). Datele cercetării au fost analizate cu ajutorul funcțiilor şi modulelor Microsoft Office Excel 2023. Rezultate. Din cele 13 familii examinate, la 6 familii au fost identificați 8 membri noi cu BW, vârsta medie fiind 16,2±9,7 ani. Din ei, 7 pacienți au fost confirmați în faza a-/presimptomatică a bolii, în timp ce 1 pacient se prezenta cu fenotip neuro-hepatic; 5 din acești pacienți erau heterozigoți compuși și 3 – homozigoți recesivi. În 4 familii, cu ambii părinți heterozigoți simpli, ambii copii au fost diagnosticați cu BW. O familie a fost identificată cu BW de tip pseudo-dominant, fiind afectat unul din părinți și cei doi copii. Cele mai frecvente mutații întâlnite sunt variantele de tip missense p.H1069Q și p.G1341D; 2 dintre pacienți prezentau o mutație rară de tip silențios/sinonimă p.Phe764=. Concluzii. Screening-ul familial, prin testare genetică în BW permite de a diferenția purtătorii sănătoși de membrii asimptomatici, scopul fiind inițierea tratamentului precoce.

Screening-ul selectiv al dereglărilor congenitale ale glicozilării, bazat pe analiza IEF a transferinei serice

Wed, 01 Jan 2025 00:00:00 GMT

Title: Screening-ul selectiv al dereglărilor congenitale ale glicozilării, bazat pe analiza IEF a transferinei serice Authors: Boiciuc, Chiril; Blăniță, Daniela; Huijben, Karin; Lefeber, Dirk; Ușurelu, Natalia Abstract: Introduction: Congenital disorders of glycosylation (CDG) represent a group of genetic diseases affecting the synthesis and assembly of carbohydrate on protein or lipid molecules. First described in 1980 by Prof. J. Jaeken, more than 190 types are currently known. The diagnosis of CDG relies on analyzing the structure of the residual glycan, with the most accessible method being isoelectric focusing (IEF) of serum transferrin. Materials and Methods: This study included 150 serum samples from children suspected of having CDG (2 months-15 years) who exhibited dysmorphic features, hypotonia, seizures, psychomotor delay, and multisystem involvement. Initial diagnosis was performed through IEF of transferrin using the CSL-IEF system (Cleaver Scientific, UK) and reagents (gels with pH 3-10, buffer solutions) from SERVA, Germany. For confirmation, sequencing of the PMM2, MPI, ALG6, GALT, and ALDOB genes was performed using the Sanger method on an ABI 3500dx Genetic Analyzer (USA). Statistical analysis was conducted using descriptive methods. Results: Although 374 samples were collected from patients suspected with CDG, only 150 were screened using IEF due to limited reagent availability. IEF analysis revealed abnormalities in transferrin glycosylation in 10 patients (6.67%). Molecular genetic analysis identified mutations in the GALT gene (GALT-CDG) in 6 patients, with the following mutations: p.Q188R(50%), p.E203L(25%), and p.K285N(16.7%). Additionally, 2 patients were found to have mutations in the ALDOB gene: c.113-1_115del (75%) and p.A175D (25%). One patient with a positive IEF result has yet to be assigned pathogenic mutations responsible for CDG, while another was identified with the c.454A>G mutation in the SSR4 gene, with analysis performed outside the laboratory. Conclusion: Comprehensive diagnosis at both the proteomic and genetic levels provides essential information for better understanding the pathological mechanisms of CDG and optimizing patient management.; Introducere: Dereglările congenitale ale glicozilării (CDG) este un grup de patologii care întrunește defectele genetice în sinteza și asamblarea carbohidraților pe moleculele de proteine sau lipide. Pentru prima dată descrise în 1980 de prof. J. Jaeken, actualmente sunt peste 190 de tipuri. Diagnosticul CDG se bazează pe analiza structurii glicanului restant, iar metoda cea mai accesibilă rămâne focalizarea izoelectrică (IEF) a transferinei serice. Materiale și metode: Studiul a inclus 150 de probe de ser provenite de la copii suspectați pentru CDG (2luni–15ani), care prezentau trăsături dismorfice, hipotonie, convulsii, întârziere psihomotorie și afectare multisistemică. Primar, diagnosticul a fost realizat prin IEF a transferinei serice utilizând camera de IEF „CSL-IEF” (Cleaver Scientific, UK), și reactivi (geluri IEF pH 3-10, soluții tampon) de la SERVA, Germania. Pentru confirmarea diagnosticului, a fost utilizată secvențierea genelor PMM2, MPI, ALG6, GALT și ALDOB prin metoda Sanger cu ABI 3500dx Genetic Analyzer (SUA). Analiza statistică a fost realizată prin metode descriptive. Rezultate: Deși au fost colectate 374 de probe de la pacienții suspecți de CDG, doar 150 au fost supuse screening-ului prin metoda IEF din cauza disponibilității limitate a reactivilor. În urma analizei IEF, la 10 pacienți(6,67%) au fost depistate anomalii ale glicozilării. Analiza molecular-genetică a identificat mutații în gena GALT (GALTCDG) la 6 pacienți, fiind identificate mutațiile p.Q188R(50%), p.E203L(25%) și p.K285N(16,7%). La 2 pacienți au fost identificate mutații în gena ALDOB, respectiv c.113-1_115del(75%) și p.A175D(25%). La un pacient cu IEF pozitiv nu au fost stabilite încă mutațiile responsabile de CDG, iar la alt pacient a fost identificată mutația c.454A>G în gena SSR4, fiind analizată în afara laboratorului. Concluzie: Diagnosticarea completă, la nivel proteomic și genetic, oferă informații esențiale pentru o mai bună înțelegere a mecanismelor patologice ale CDG.