Chistul renal solitar – aspecte etiopatogenetice şi diagnostice (revizuirea literaturii)

Abstract

Chistul Renal Solitar este una dintre cele mai răspândite patologii renale şi se întâlneşte în 50% dintre necropsii, la persoanele cu vârsta de peste 50 de ani. Actualmente diagnosticul acestei patologii s-a îmbunătăţit considerabil în urma implementării diverselor metode imagistice, utilizate în perioada contemporană, ca urografia i/venoasă, ultrasonografia, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară. În lucrare sunt expuse rezultatele studiului literaturii de specialitate referitoare la etiologia, patogeneza, clasificarea, simptomatologia şi diagnosticul contemporan al CRS. Cunoaşterea acestor compartimente vor contribui esenţial la selectarea metodei de tratament, diminuarea complicaţiilor posibile şi profilaxia recidivelor.

Solitary kidney cyst is one of the most frequent kidney pathologies, being determined in approximately half of the necropsy cases. Currently, this pathology diagnosis is significantly improved due to various imaging diagnostic modalities, such as intravenous urography, abdominal ultrasound, computer tomography and magnetic resonance investigation. This scientific work analyses data available in specialized literature regarding solitary cyst etiology, pathogenesis, classification, clinical picture and contemporary diagnosis methods. The deeper knowledge of these topics will essentially contribute to the treatment method selection, possible complications reduction and recurrence prevention.