Megacoledocul în cancerul zonei biliopancreatice

Abstract

Diagnosticul şi opţiunile terapetice ale dilatării căii biliare principale cauzate de tumorile zonei biliopancreatice rămân a fi dificile şi discutabile. În perioda anilor 1992-2008 în clinică au fost spitalizaţi şi trataţi 111 pacienţi cu megacoledoc cauzat de patologia oncologică, în special a pancreasului. Algoritmul diagnostic a inclus: ultrasonografia, CPGRE, colangiografia prin RMN, investigaţia histologică a tumorii. Investigaţiile imagistice au demonstrat prezenţa tumorii pancreatice care cauza obstrucţia biliară. Decompresia preoperatorie s-a efectuat prin drenaj nazobiliar sau stentare cu proteze endoscopice. Managementul chirurgical a inclus ca metode de elecţie: duodenpancretectomie cefalică sau rezecţie de cale biliară principală în cazurile rezecabile, preferându-se varianta de reconstrucţie Child cu un abord posterior şi hepaticojejunoanastomoză cu hepaticojejunoanastomoză pe ansa bispiculată Roux cu splahnicectome toracoscopică. Acest management chirurgical ne permite să avem o supravieţuire a pacientului după operaţii radicale de 28,2 ± 7,3, (p < 0,001), cu o ameliorare a calităţii vieţii pacientului, dispariţia şi prevenirea icterului mecanic, ocluziei tumorale duodenale şi a sindromului algic.

Diagnosis and therapeutical option in main biliary ducts dilatation cased by tunors of biliopancreatic region remain difficult and discussable. The number of 111 patients with malign megacholedochus were hospitaliezed in clinics during the period of 1992-2008. Diagnostical algorithm included: ultrasound, ERCP, MRI, histology. Imaging investigations established pancreatic tumors with bliary obstruction. Preoperative decompression was performed by naso-biliary drainage or stenting with endoscopic prosthesis. Surgical manamegement included the cefalic pancreatoduodenectomy ormain biliary duct resection in resecable cases, prefferin the reconstruction Child with postrerior aprouch and hepaticojejunostomy with gastrojejunostomy on the double Roux loop with thoracosopical splanchicectomy as the methods of choice. Such surgical management permitted us to obtain the rate of postoperative survivving after radical operations up to 28,2 ± 7,3, (p < 0,001), with improving ofpatients life quality, disappering and prevention of obstructive jaundice, duodenal tumoral obstruction and algic syndrom.