Recurenţa insuficienţei tricuspide după o corecţie reconstructivă – problema tehnicii operatorii ori a funcţiei de ventricul drept?

Abstract

Scopul lucrării: Stabilirea factorilor de risc ce pot determina recurenţa insuficienţei tricuspide (IT) după o corecţie reconstructivă. Metode: Pe parcursul a 15 ani, viciile cardiace tricuspidiene au necesitat corecţie în 1004 cazuri, dintr-un lot de 1734 pacienţi cu afecţiuni valvulare dobândite. Afecţiunile organice au fost constatate în 138 cazuri, insuficienţa tricuspidă funcţională (ITF) – în 866 cazuri. Fiecare din ei au fost investigaţi clinic şi ecocardiografic. Operaţii reconstructive la valva tricuspidă au fost posibile în 982 cazuri (97,8%). Au fost efectuate annuloplastia De Vega (442 operaţii), Cabrol (387 operaţii), cu inel de suport Cerpentier (47 operaţii), Boyd (6 operaţii), comisurotomia deschisă (8 operaţii), comisurotomia deschisă completată cu annuloplastia De Vega (80 operaţii). Letalitatea spitalicească a alcătuit 4,3%. Rezultate: Postoperator în 195 cazuri (19,1%) s-au înregistrat regurgitaţii tricuspidiene reziduale mici şi moderate. Recurenţa severă a insuficienţei tricuspide în perioada de lungă durată (în mediu 6,8 ani), a fost înregistrată în 63 cazuri (6,2%), 32 din aceşti pacienţi au necesitat reoperaţii (3,2%). Concluzii: Durabilitatea reconstrucţiilor tricuspidiene depind de condiţiile hemodinamice instalate postoperator. Prin metode statistice au fost stabiliţi factorii de risc ce pot influenţa recurenţa IT după annuloplastie tricuspidă.

Objective: The purpose of this study is to assess the risk factors in relapse of severe regurgitations after tricuspid annuloplasty (TA). Methods: During the last 15 years, the tricuspid valve disease needed correction in 1004 from 1734 cases of operated patients. Organic lesions were found in 138 cases, the another 866 patients had a functional tricuspid regurgitation (TR) II-IV degree. They are were investigated clinically and by Eco-cardiography. In 982 cases (97,8%) was done the plastic tricuspid operations: De Vega (442), Cabrol (387), Carpentier ring (47) and Boyd TA (6), comissurotomy with (without) De Vega technique (80/8). Results: In early post operator period in 195 (19,1%) cases was found a mild and moderate TR. The transvalvular gradient in organic lesions decrease from 8,87 ± 2,46 to 2,57 ± 1,88 mm Hg. In follow-up period (6,8 years), the relapse of severe TR was marked in 63 (6,2%) cases. Were reoperated 32 (3,2%) patients with failed reconstructive operations. Conclusions: Durability of the reconstructions depends on the registered homodynamic conditions in postoperative period. Statistical reliable were found the risk factors which have greater influence and determinate the frequency of the relapse TI after annuloplasty.