Rolul alterărilor hemodinamice perioperatorii în evoluţia complicaţiilor cardiace postoperatorii în chirurgia non–cardiacă

Abstract

Actualitatea lucrării Evenimentele cardiovasculare se consideră ca principală cauză de mortalitate în perioada perioperatorie. Existenţa unei boli cardiace poate modifica indicaţia chirurgicală, anestezia, conduita chirurgicală, prognosticul, costul îngrijirii medicale. Beneficiul pacientului constă în diminuarea riscului, dacă intervenţia chirurgicală se efectuează ”la rece”, în condiţiile unei hemodinamici care se poate adapta la efort. Perioada perioperatorie reprezintă o fază crucială nu numai pentru pacient dar şi pentru chirurg, anestezist care pot coordona armonios în garantarea reabilitării funcţionale a pacientului. Iată de ce e necesară o aplicare interdisciplinară în perioada perioperatorie prin prizma competenţei clinice şi monitoringului instrumental. Infarctul miocardic postoperator, de exemplu, care de obicei e vualat, diagnosticul fiind ambiţios şi poate fi definitivat doar pe aprecierea marcherilor biochimici CKMB sau troponinele cardiace (G sau T). Şi nu este surprins faptul că ischemia perioperatorie influenţează prognosticul pacientului operat şi în termeni de lungă durată. Scopul lucrării Studierea schimbărilor hemodinamice intranestezice şi influenţa lor în dezvoltarea complicaţiilor cardiovasculare la etapa postoperatorie. Material şi metode Studiul s-a efectuat în secţia reanimare IMSP SCM „Sf. Treime” în perioada anilor 2005-2008. În cercetare au fost incluşi 761 de pacienţi supuşi intervenţiilor chirurgicale non-cardiace sub anestezie generală cu vîrsta medie ± 62,8 ani. În baza datelor fişelor de anestezie s-au analizat ritmul cardiac (FC), presiunea arterială medie (PAM) şi presiunea arterială sistolică (PAS). Pentru fiecare etapă de 5 minute în timpul intervenţiei chirurgicale FC, PAM, PAS au fost clasificate ca joase, normale, mărite. Rezultatul chirurgical negativ (RCN) a fost definit aflarea pacientului mai mult de 10 zile la spital cu condiţie de morbiditate sau letalitate în timpul aflării în staţionar. S-a efectuat analiza statistică prin testele Mantel-Haeuszed şi regresia multilogistică. Rezultate Nu s-a determinat o careva asociere significantă între RCN şi operaţie de scurtă durată. La 388 pacienţi cu durata intervenţiei chirurgicale mai mari decât 220 minute RCN s-a inclus în 15,6% (40 de pacienţi). Conform scorului POSSUM şi timpului intervenţiei chirurgicale mai mult de 220 minute FC înaltă (OR 2,704, p=101) şi PAM cu PAS crescut s-a înregistrat la 32 pacienţi (80 %), FC înaltă cu PAM şi PAS considerabil scăzut s-a depistat la 8 pacienţi(20 %) şi toate au fost asociate cu RCN în operaţiile de lungă durată exprimate prin dezvoltare de aritmii cardiace şi insuficienţă cardiacă(82,6%), infarct miocardic(6%), tromboembolii pulmonare(5,4%) şi deces în perioada perioperatorie şi postoperatorie de lungă durată. Concluzie Aşa dar, tachicardia intraoperatorie, hipertensiunea, hipotensiunea sunt asociate independent cu evenimentele cardiace după intervenţia chirurgicală majoră non-cardiacă de lungă durată, determinând un risc mai mare, lămurit de anumite condiţii medicale sau cu alte cuvinte alterările hemodinamice intraoperatorii pot determina evenimentele cardiace postoperatorii inclusiv infarctul miocardic acut şi decesul.