Aspecte ale optimizării metodelor de estimare a statusului somato-funcţional (cardio-respirator) a bolnavilor oncologici supuşi tratamentului radio-, chimio-, chirurgical la nivel de subcompensare sau funcţii vitale compromise

Abstract

Introducere În marea majoritate a cazurilor investigaţiile de rutină aplicate la bolnavii oncologici senili (ECG, spirometria) nu ne permit evaluarea corectă şi deplină a rezervelor compensatorii la pacienţii senili, cu atât mai mult alegerea metodei optime de anestezie şi conduită perioperatorie cu un impact mai puţin neavantajos asupra stării organismului. Scopul lucrării Aprecierea stării terenului somato-funcţional, şi gradului de compensare cardiacă şi respiratorie la pacienţii oncologici.. Materiale şi metode Studiului au fost expuşi 150 de pacienţi din secţiile microchirurgie, cap şi gât, mamologie la care diagnosticul de cancer a fost verificat morfologic. Vârsta bolnavilor a fost cuprinsă între 67-78 ani. Studiul a fost efectuat cu aparatul SIEMENS 6000 în repaus, pe parcursul efortului fizic-genoflexiuni timp de 60 sec. până la restabilirea indicilor iniţiali. Metoda se bazează pe înregistrarea dinamică a următorilor parametri: FC; SaO2 ECS (electrocardioscopia), PG – pletismografia ,TA ; FR. Efortul fizic a fost dozat în dependenţă de indicii iniţiali şi dinamica lor timp de un minut de efort. Rezultate şi discuţii Rezultatele obţinute ne-au permis repartizarea pacienţilor în trei grupe. Pacienţii grupului I au fost consideraţi ca având o hiperfunţie iniţială a contracţiilor miocardului, cu creştere neesenţială a deficitului energetic (SaO2 , 96-97% iniţial cu micşorarea după efort 3-4%; FCC în creştere 15% de la iniţial; TA creşte până la 20%; FR creşte cu 2-4 pe minut). Schimbări pe ECS şi PG nu au fost. Indicii iniţiali s-au restabilit la a 5-ea min. Grupul II(au fost consideraţi bolnavii cu hiperfuncţia contractilităţii miocardului şi deficit energetic în fază de subcompensare) SaO2 -scade 4-5%,FC creşte 17-20%, TA creşte cu 20-25%, FR creşte cu 4-7 pe min. La ECS diminuarea amplitudei P,R şi T, denivelarea segmentului ST. PG diminuarea anacrotei cu 8 -14 %. Restabilirea indicilor iniţiali peste 15 min. Bolnavii grupului III au epuizarea energetică a contractilităţii cardiace în fază de sub- decompensare cu următorii indici SaO2 mai mic de 93 % cu scăderea la efort cu 7-8%; FCC cu creştere 25-30%; TA cu creştere 30-35% FR în creştere cu 7 resp./min; ECS –micşorarea voltajului, unda T hipoxică, înaltă , segment ST la izolinie; PG micşorarea anacrotei cu mai mult de 16%. Restabilirea iniţială a indicilor s-a produs la interval ce depăşea 15 min. Aceşti parametri ne au permis determinarea limitelor compensatorii funcţionale ale grupelor de bolnavi studiaţi şi alegerea timpului efectuării intervenţiilor chirurgicale cu sau fără pregătire preoperatorie . Concluzii 1.Bolnavii grupului I nu necesită pregătire preoperatorie, grupului II pot fi supuşi intervenţiei chirurgicale cu risc ASA III, grupului III necesită investigaţii adăugătoare cu tratament de pregătire specific cardiac şi bronhopulmonar cu includerea a mai multor grupe de specialişti. 2.Testarea funcţională permite evaluarea rapidă a rezervelor funcţionale cardiorespiratorii cu formarea concepţiei pronosticului anesteziei.