Particularităţile evoluţiei pneumoniei extraspitaliceşti la pacienţii vârstnici cu BPCO

Abstract

Particularităţile demografice ale societăţii actuale se caracterizează prin creșterea duratei medii de viaţă și a grupelor de bătrân-matur și bătrân-bătrân în structura generală a populaţiei. Acest fapt favorizează sporirea interesului faţă de gerontologie. Pneumoniile extraspitalicești aparţin celui mai răspândit grup de maladii. Conform datelor unui șir de cercetări, morbiditatea pneumoniei extraspitalicești oscilează de la 11,6% până la 44,0%. Cu toate acestea, la pacienţii din grupele bătrân-matur și bătrân-bătrân diagnosticul de pneumonie extraspitalicească se întâlnește de 2 ori mai des, frecvenţa spitalizării fiind de 10 ori mai înaltă decât la persoanele tinere. Letalitatea la pacienţii peste 60 ani atinge 14-20% și ocupă locul 4 printre toate cauzele decesului în grupul de vârstă respectivă. Astfel, pneumoniile extraspitalicești rămân nu doar o problemă pe larg răspândită, ci și o patologie potenţial periculoasă pentru viaţă. Scopul studiului De a studia particularităţile evoluţiei pneumoniei extraspitalicești la pacienţii vârstnici cu BPCO. Material şi metode Au fost examinaţi 31 pacienţi (15 femei și 16 bărbaţi) cu vârsta între 63 și 70 ani cu pneumonia documentată și BPCO în anamneză. Diagnosticul a fost estimat în baza recomandărilor naţionale pentru diagnostic, tratament și profilaxia pneumoniilor extraspitalicești la pacienţii vârstnici (2008). Criteriile de excludere au fost: diabetul zaharat, patologiile autoimune, formaţiuni maligne. La examenul clinic și culegerea anamnesticului s-au apreciat tusea și cantitatea de spută, durerea în cutia toracică și gradul de manifestare a dispneei conform scorului în puncte Medical Research Council Dyspnea Scale. Conform protocolului de cercetare simptoamele clinice se înregistrau la internarea pacientului în staţionar și la externarea acestuia. Tuturor pacienţilor, concomitent cu metodele clinice de examinare, li s-au efectuat aprecierea proteinei C-reactive în serul sanguin prin metoda de latex-aglutinare, examinările bacterioscopice și bacteriologice ale sputei cu aprecierea sensibilităţii microflorei la preparatele antiseptice și radiografia organelor cutiei toracice. Prelucrarea statistică a datelor obţinute s-a efectuat utilizând programul „Statistica 6,0”, nivelul de p<0,05 fiind apreciat ca limită de veridicitate statistică. Rezultatele studiului La evaluarea simptoamelor clinice în ziua internării în staţionar s-a stabilit, că 17 (54,8%) pacienţi acuzau tusea cu expectoraţie muco-purulentă, la 12 (38,7%) pacienţi tusea era puţin productivă și doar la 2 (6,5%) pacienţi tusea a fost puternică. Dispneea de gravitate medie s-a atestat la 20 (64,5%) pacienţi, gravă – la 10 (32,3%) pacienţi, mult mai rar cea de gravitate ușoara – în 3,2% cazuri. Durerea în cutia toracică avea un caracter de arsură sau difuză și a fost prezentă la 9 (29,0%) pacienţi. Creșterea temperaturii corpului s-a înregistrat la 7 (22,6%) pacienţi. La percuţie nu întotdeauna era posibil de a aprecia sunetul percutor mat în proiecţia regiunilor pulmonare afectate, el fiind prezent doar în 4 (19,6%) cazuri. La auscultaţia pulmonilor la mai puţin de jumătate de pacienţi 41,9% s-a atestat prezenţa semnelor auscultative tipice unei pneumonii, ceea ce a creat dificultăţi în diagnosticul auscultativ al pneumoniei. Crepitaţiile au fost prezente doar la 9 (29,0%) pacienţi. Dezvoltarea unei reacţii inflamatorii a fost demonstrat prin creșterea numărului de leucocite în sânge în mai puţin de jumătate de cazuri – la 10 (32,3%) pacienţi. Devierea spre stânga a formulei leucocitare s-a înregistrat la 12 (38,7%) pacienţi, în 9,7% cazuri s-a atestat limfocitopenia, ceea ce demonstrează prezenţa unei imunodeficienţe secundare. Cele mai constante semne au fost: creșterea VSH, care la internare a fost majorat în 45,2% cazuri și proteina C-reactivă pozitivă în 61,3% cazuri. La examinarea sputei, la mai mult de jumătate de pacienţi (în 61,3% cazuri) a fost identificat H. influenzae. Titrul diagnostic s-a apreciat la valoarea mai mare de 105 KOE/ml. S. pneumoniae a fost înregistrat în 7 (22,5%) cazuri, M. catarralis – în 6 (19,4%) cazuri, S. aureus – în 6,5% cazuri. Conform datelor examinării radiografice la 20 (64,5%) pacienţi s-a atestat afectarea polisegmentară a pulmonilor, la 9 (29,0%) pacienţi – afectarea a 2 segmente pulmonare, la 2 (6,5%) pacienţi – afectarea unui segment pulmonar. Concomitent s-au atestat semnele insuficienţei cardiace pe fundal de asociere cu cardiopatia ischemică sau cardiomiopatie dismetabolică. Durata spitalizării a variat de la 8 până la 21 zile. Majoritatea pacienţilor au avut necesitatea de a fi spitalizaţi timp de 10-14 zile, ceea ce corespundea cu gravitatea evoluţiei maladiei. Spitalizarea mai durabilă (mai mult de 14 zile) s-a atestat în 11 cazuri, fiind determinată de evoluţia gravă a maladiei. Concluziile: Pneumonia extraspitalicească la pacienţii cu BPCO se caracterizează prin tabloul clinic șters, înregistrarea rară a leucocitozei în analiza generală a sângelui, afectarea polisegmentară a pulmonilor, dezvoltării frecvente a pneumoniei cu formă trenantă.