DC Field | Value | Language |
dc.contributor.author | Aneste, Eduard | |
dc.contributor.author | Rojnoveanu, Gheorghe | |
dc.contributor.author | Tagadiuc, Olga | |
dc.contributor.author | Gurghiș, Radu | |
dc.contributor.author | Țînțari, Stanislav | |
dc.date.accessioned | 2020-10-27T08:01:42Z | |
dc.date.available | 2020-10-27T08:01:42Z | |
dc.date.issued | 2016 | |
dc.identifier.citation | ANESTE, E., ROJNOVEANU, G., TAGADIUC, O. et al. Este oare hemoperitoneul cauză a aderențelor intraperitoneale? = It is hemoperitoneum cause of intraperitoneal adhesions? In: Arta Medica. 2016, nr. 3(60), pp. 7-8. ISSN 1810-1852. | en_US |
dc.identifier.issn | 1810-1852 | |
dc.identifier.uri | https://artamedica.md/old_issues/ArtaMedica_60.pdf | |
dc.identifier.uri | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/12334 | |
dc.description | Catedra de chirurgie nr. 1 „Nicolae Anestiadi”, Catedra de biochimie și biochimie clinică, Laboratorul de
chirurgie hepato-pancreato-biliară, USMF „Nicolae Testemițanu” Chișinău, Republica Moldova, Conferința stiințifică „Nicolae Anestiadi – nume etern al chirurgiei basarabene” consacrată centenarului de la nașterea profesorului Nicolae Anestiadi 26 august 2016 | en_US |
dc.description.abstract | Introducere. Procesului aderențial intraperitoneal ca urmare a reabsorbției hemoperitoneului prezintă interes
în contextul incidenței crescute a traumatismelor în prezent.
Scopul. Evaluarea experimentală a procesului aderențial intraperitoneal ca urmare a reabsorbției
hemoperitoneului comparată cu cel în urma laparotomiei exploratorii.
Material și metode. 2 grupe de șobolani: 1 - grupul TNO(n=6) cu hemoperitoneu provocat și abordare
nonoperatorie; 2 – grupul LE(n=17) cu laparotomie de revizie. Sacrificarea ambelor loturi la 25 zile. Aprecierea
procesului aderențial a cavității peritoneale conform gradației propuse de W. Arung.
Rezultate. Aderențe au fost apreciate la întreg lotul de șobolani laparotomizați (100%), în lotul TNO aderențe
au fost apreciate doar la 2 animale (13,3%). Aderențele determinate în lotul TNO au fost unice, iar lotul LE în
100% - multiple, fiind în număr total de 25. Aderențe cu grosime >3mm în lotul LE au fost în număr de 8(32%),
iar în lotul TNO – 0. Aderențe cu grosime <3 mm au fost în număr de 2(100%) în lotul TNO și 17(68%) în lotul
LE. Nevascularizate au fost toate aderențele din lotul TNO și 17(68%) din lotul LE. Aderențe vascularizate s-au
depistat doar în lotul LE în număr de 8(32%). Aderențele din lotul TNO au fost localizate pe o suprafață ce nu
depășește 25% din locul leziunii inițiale, iar aderențele din lotul LE au fost răspândite pe o suprafață de 25-50%
în 2/3 cazuri și pe o suprafață de 50-75% în 1/3 cazuri.
Concluzii. Hemoperitoneul se prezintă inofensiv în formarea aderențelor intraperitoneale. Laparotomia
exploratorie, contrar, reprezintă cauza formării de aderențe multiple, variabil vascularizate, de grosime diferită
și răspândite pe arii extinse ale cavității peritoneale. | en_US |
dc.description.abstract | Introduction. Intraperitoneal adherence assessment process due to hemoperitoneum absorption interest in the
context of the high incidence of trauma today.
Purpose. Experimental evaluation of intraperitoneal adherence process as a result of absorption compared with
the hemoperitoneum after exploratory laparotomy.
Material and methods. 2 groups of rats: 1 – TNO group (n=6) with provoked hemoperitoneum and nonoperative
approach; 2 – LE group (n=17) with revision laparotomy. Sacrificing in 25 days. Adherence process in peritoneal
cavity assessment by W.Arung grading score.
Results. Adhesions were assessed on the entire group of rats with laparotomy (100%), and in 2(13,3%) rats from
TNO group. Adhesions in TNO group were unique and in group LE – multiple. Total number of adhesions in
LE group was 25. In LE group we found 8(32%) adhesions with thickness >3mm and 0 in TNO group. In TNO group was 2(100%) adhesions with thickness <3 mm, and 17(68%) – in LE group. It was 8(32%) vascularized
adhesions in LE group. Not vascularized were all 2(100%) adhesions in TNO group and 17(68%) in LE group.
Adhesions in TNO group were located on a surface that not overcomes 25% from the original lesion site, while
in LE group in 2/3 of cases adhesions were located on an area of 25-50% from de original site of lesion, and in
1/3 of cases exceeds 50% of the peritoneal surface, but not more than 75%.
Conclusions. Hemoperitoneum shown to be harmless in the formation of intraperitoneal adhesions. Exploratory
laparotomy, contrary, represents the cause of multiple, variable vascularized, different thickness and spread over
extensive areas of the peritoneal cavity adhesions. | |
dc.publisher | Asociaţia chirurgilor “Nicolae Anestiadi” din Republica Moldova | en_US |
dc.subject | hemoperitoneum | en_US |
dc.subject | nonoperatory | en_US |
dc.subject | adhesions | en_US |
dc.title | Este oare hemoperitoneul cauză a aderențelor intraperitoneale? | en_US |
dc.title.alternative | It is hemoperitoneum cause of intraperitoneal adhesions? | en_US |
dc.type | Other | en_US |
Appears in Collections: | Arta Medica Vol. 60, No 3, 2016 ediție specială
|