Conţinutul psihoemoţional al stresului în workaholism

Abstract

Introducere. Workaholismul a devenit o condiţie naturală de care depinde supravieţuirea persoanei, dar care s-a transformat într-o condiţie psihologică de evadare de la stresul social. Materiale si metode. Chestionare: Determinarea workaholismului; Tipul activismului comportamental; Stabilitatea neuropsihică şi riscul dezadaptării în stres; Orientarea personalităţii; Nivelul anxietăţii; Nivelul trăirii subiective a singurăţăţii; SPSS: Anova, Mann-Whitney U şi Wilcoxon. Resultate. Tipurile de activism comportamental AB şi tipul Bl care se manifestă printr-un activism mai puţin pronunţat decât tipul A este observat în proporţie de 33% şi 6%. Grupul de control (GC) manifestă o omogenitate la această variabilă, subiecţii prezentând în egală măsură atât tipul A de comportament, cât şi tipul AB de - 50%. Tipul Bl, caracterizat prin raţionalitatea comportamentului este întâlnit doar în grupul experimental (GE) — 6%. Variabila „rezistenţa la stres”: la ambele grupuri datele obţinute se raportează la nivele înalte, ca consecinţă dezadaptarea în situaţii de stres este pronunţată. S-a determinat o diferenţă de 14% la nivelul de dezadaptare puternică în stres la GE, format din workaholici, fiind cu o instabilitate neuropsihică mai pronunţată (fig. 1). Remarcăm o diferenţă de 3,5% la variabila „orientare spre activitate”. Persoanele workaholice sunt mai puternic orientate spre, caracterizate prin cointeresare în rezolvarea problemelor profesionale, efectuarea muncii cât se poate de bine, orientare spre colaborare în vederea realizării sarcinilor, capacitate de a-şi menţine propria părere şi propriile interese sau interesele comune ale grupului. De asemenea GE manifestă un procent mai scăzut la variabila „orientare spre comunicare” (fig.2). La GE, „nivel foarte înalt” de anxietate se manifestă cu 2% mai mult decât la GC, iar „grad înalt” de anxietate manifestă 78% din subiecţii GE, ceea ce este cu 44% mai mult decât la GC (fig.3). Din figura 4 este evident faptul că nivel înalt de apreciere subiectivă a singurătăţii este întâlnit doar la GE- 28%, nivel scăzut la GC -17%. Astfel, putem afirma că persoanele workaholice se apreciază ca fiind mai singure decât cele care manifestă doar un pericol de contaminare cu workaholism. Concluzii. Persoanele workaholice se confruntă cu starea subiectivă de singurătate, din care evadează în hipersolicitarea fizică la locul de muncă; persoanele care manifestă un nivel înalt al workaholismului sunt mai mult orientate spre activitate decât cele cu un nivel mai scăzut; autoepuizarea este o caracteristică a workaholismului ca factor pentru creşterea anxietăţii.