DC Field | Value | Language |
dc.contributor.author | Chiriac, Tatiana | - |
dc.contributor.author | Chianu, Marin | - |
dc.contributor.author | Mihalachi-Anghel, Maria | - |
dc.date.accessioned | 2020-11-13T12:34:35Z | - |
dc.date.available | 2020-11-13T12:34:35Z | - |
dc.date.issued | 2020-10 | - |
dc.identifier.uri | https://stiinta.usmf.md/ro/manifestari-stiintifice/zilele-universitatii | - |
dc.identifier.uri | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/12976 | - |
dc.description | Catedra de farmacologie și
farmacologie clinică, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltare | en_US |
dc.description.abstract | Introducere.
Amiodarona este un medicament antiaritmic eficient, cu proprietăți tipice, din clasa III (Vaughan-Williams), care este
utilizat pentru a suprima ritmurile cardiace anormale. S-a raportat că amiodarona cauzează toxicitate frecventă și
potențial gravă. S-a estimat că prevalența reacțiilor adverse a fost de 15% în primul an și a crescut la 50% în terapia de
lungă durată.
Cele mai frecvente și bine studiate reacții adverse ale amiodaronei includ afecțiunile tiroidiene, pulmonare, hepatice,
oftalmologice și neurologice. Majoritatea efectelor adverse ale medicamentului sunt legate de doza și durata de
administrare. Prin urmare, eficacitatea amiodaronei în tratamentul pe termen lung la pacienții cu aritmii cardiace este
limitată datorită dezvoltării reacțiilor adverse.
Toxicitatea pulmonară indusă de amiodaronă variază între 4-17% și e determinată de doza cumulativă, vârsta
pacientului, bolile pulmonare preexistente, anestezia generală, administrarea de oxigen, procedurile invazive sau
chirurgicale. S-a constatat că se poate manifesta prin pneumonită alveolară/interstițială, fibroză interstițială, detresă
respiratorie.Materiale și metode.
Rezultate.
Printre manifestările clinice s-au constatat bronhospasm, exacerbarea astmului bronșic, pneumonie interstițială,
eozinofilică sau lupoidă, hemoragie alveolară difuză, noduli pulmonari, detresă respiratorie acută.Discuții. Mecanismul toxicității pulmonare induse de amiodaronă este multifactorial. Amiodarona și metabolitul său
(desetilamiodaronă) pot deteriora țesutul pulmonar direct printr-un proces citotoxic sau indirect prin reacții imunologice
(infiltrarea cu celule polimorfonucleare, limfocite și macrofage spumoase, vacuolizarea citoplasmei, hiperplazia
pneumocitelor de tip II, îngroșarea septului alveolar și fibroză interstițială).
Toxicitatea pulmonară poate fi cauzată și de activarea peroxidării lipidelor cu afectarea membranei celulare și bazale ale
vaselor, diminuarea sintezei surfactantului și intensificarea producerii de colagen.Amiodarona este o moleculă amfifilă care conține atât un sistem inelar aromatic foarte apolar, cât și un lanț lateral polar cu
un atom de azot încărcat pozitiv. Medicamentele amfifile produc o tulburare de stocare a fosfolipidelor în plămâni.
Actualmente se crede că mecanismul constă în inhibarea fosfolipazelor lizozomale. Se consideră că inflamația și fibroza
reprezintă o consecință tardivă care rezultă din inflamații nespecifice în urma descompunerii macrofagelor încărcate de
fosfolipide.La administrarea orală, amiodarona se absoarbe lent și incomplet, biodisponibilitatea poate crește dacă este administrată
cu alimentele. O proprietate importantă a amiodaronei este liposolubilitatea, ce determină cumularea în țesutul adipos și
organele intens perfuzate, cum ar fi ficatul, pulmonii și splina. Volumul mare de distribuție determină o repartizare largă în
organism cu capacitatea de cumulare, inclusiv în pulmoni. Amiodarona este metabolizată în desetilamiodaronă prin
sistemul enzimei citocromului P450 CYP3A4 în principal în ficat și și eliminată prin bilă. În urină se găsesc doar cantități
foarte mici de amiodaronă și desetilamiodaronă. Eliminare deplină este lentă datorită perioadei de înjumățire mari (până
la șase luni).Concluzii. Amiodarona și desetilamiodarona s-a demonstrat a fi responsabile de toxicitatea pulmonară datorită lipofilității înalte,
depozitării în țesutul pulmonar, perioadei de înjumătățire mare și dozei cumulative.
Majoritatea efectelor adverse ale medicamentului sunt legate de doză și durata de administrare. Prin urmare,
tratamentul pe termen lung cu amiodaronă la pacienții cu aritmii cardiace este limitat datorită dezvoltării reacțiilor
adverse și necesită o monitorizare minuțioasă. | en_US |
dc.language.iso | ro | en_US |
dc.publisher | Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" | en_US |
dc.subject | amiodarone | en_US |
dc.subject | pulmonary toxicity | en_US |
dc.subject | idiopathic fibrosis | en_US |
dc.title | Toxicitatea pulmonară indusă de amiodaronă | en_US |
dc.type | Other | en_US |
Appears in Collections: | Culegere de postere
|