Limbajul medical românesc – între sens și valoare

Abstract

Introducere. Modernizarea accelerată a societății a generat transformări esențiale în domeniul lingvistic – selectarea celor mai potriviți termeni situației comunicative date, crearea unor noi termeni noi sau utilizarea termenilor existenți din alte limbi sau din alte domenii specializate. Limbajul medical românesc poartă amprenta a mai multor influențe cultural-lingvistice : grecolatine, ruse, italiene, franceze, iar actualmente, preponderent, de influență a limbii engleze. Analiza dinamismului limbajului medical , în general, ne-a determinat să abordăm ca obiect de studiu al acestei lucrări limbajul medical românesc – între sens și valoare. Scopul lucrării. Scopul investigației noastre a presupus studierea lucrărilor științifice din domeniul lingvistic, analizând termenii exponențiali și cei mai frecvent utilizați în discursul medical din punct de vedere paradigmatic, sintagmatic, sincronic și diacronic. Materiale și metode. La baza investigației empirice am utilizat metodele de observație – studiul lucrărilor în domeniul lingvistic și observația Rezultate. În rezultatul demersului nostru științific am selectat și am analizat unele lucrări de referință din domeniul lingvistic, am elaborat un tabel cu termenii medicali care sunt mai frecvent utilizați și i-am analizat din punct de vedere sincronic, diacronic, sintagmatic, paradigmatic. Concluzii. Cercetarea noastră prezintă o reflectie de interferență, o abordare interdisciplinară a domeniului medical și cel lingvistic. Limbajul medical românesc își justifică pe deplin utilizarea unui vocabular precis și standardizat, care impune respectarea legilor limbajului comun, literar, fiind, totodată, în unison cu cel usual, înțeles de marea majoritate a utilizatorilor limbajului românesc.