Complicații în tratamentul fracturilor extremității distale ale femurului

Abstract

Scop. Prezentarea complicațiilor după tratamentul chirurgical la pacienții cu fracturi ale femurului distal trataţi în clinica Ortopedie-Traumatologie „V. Beţişor” în perioada 2010-2015. Material şi metode. Au fost analizate 120 cazuri clinice cu 123 fracturi ale femurului distal (au fost 3 pacienţi cu fracturi ale femurului distal bilateral); bărbați – 58(48,3%) și femei – 62(51,7%) cu vârsta cuprinsă între 17 și 90 ani (vârsta medie 53,4ani). Circumstanțele traumelor: accident rutier – 40 cazuri, habitual – 71, traumă prin precipitare – 7, industrial – 1, prin armă de foc – 1. Fracturile au fost clasificate după AO: tip A1 – 13 cazuri, tip A2 – 29 cazuri, tip A3 – 39 cazuri, tip B1 – 2 cazuri, tip B2 – 1 caz, tip C1 – 7 cazuri, tip C2 – 27 cazuri și tip C3 – 5 cazuri. Abordurile utilizate au fost: clasic antero-lateral – 52, MIPO – 35, MIPPO – 1, TARPO – 16 și parapatelar medial (pentru retronail) – 19 cazuri. Fixatoarele utilizate: placă condilară de susținere – 24, placălamă 95o – 11, placă cu stabilitate angulară – 65, tija centromedulară blocată (retronail) – 18, DCS – 2, șuruburi (pentru fracturile de tip B) – 3. Rezultate. Complicațiile survenite au fost 3 (2,4%) deteriorări ale fixatoarelor metalice, rezolvate prin reosteosinteza osteoplastica; 3 (2,4%) deplasări secundare cu ulterioară consolidare vicioasă; 4 (3,25%) pseudoartroze și 2 (1,6%) complicații septice. Concluzii. Abordarea individuală a fracturilor femurului distal, respectarea principiilor AO, alegerea implantului potrivit și tehnicii chirurgicale minim invazive este o tactică optimală pentru obţinerea rezultatelor funcţionale favorabile şi evitarea complicaţiilor.

Purpose. Presenting the complications of surgical treatment of patients with distal femur fractures treated in Orthopaedics and Traumatology Clinic " V. Bețișor" durind 2010-2015 years. Materials and methods. There were analyzed 120 clinical cases with 123 distal femur fractures (3 patients with bilateral fractures); men - 58(48,3%) and women - 62(51,7%) aged between 17 and 90 years, (mean age 53,4 years).Trauma circumstances: traffic accident - 40 cases, habitual trauma -71, precipitation – 7, industrial – 1, by firearm - 1.Fractures were classified as AO:typeA1 – 13 cases, type A2 – 29 cases, type A3 – 39 cases, type B1 – 2 cases, type B2 – 1 case, type C1 – 7 cases, type C2 – 27 cases and type C3 – 5 cases. There were used surgical approaches: classical antero-lateral – 52, MIPO – 35, MIPPO – 1, TARPO – 16 and medial parapatelar (for retronail) – 19 cases. Fixators used: condylar butress plate–24, blade–plate 95o–11, angular stability plate – 65, locked intramedullary nail (retronail) – 18, DCS – 2, screws (for type B fractures )– 3. Results. There were 3 cases(2,4%) of deterioration of fixators, solved with osteoplastic re-osteosynthesis; 3(2,4%) secundary displacements with further vicious consolidation, 4(3,25%) pseudoarthrosis and 2(1,6%) septic complications. Conclusions. Individual approach of the distal femur fractures, respecting the AO principles, the right choice of implant and minimally invasive surgical techniques is a optimal tactics to obtain favorable functional results and avoid complications.