DC Field | Value | Language |
dc.contributor.author | Jelaga, Dorin | - |
dc.date.accessioned | 2020-11-22T18:28:39Z | - |
dc.date.available | 2020-11-22T18:28:39Z | - |
dc.date.issued | 2020-10 | - |
dc.identifier.uri | https://stiinta.usmf.md/ro/manifestari-stiintifice/zilele-universitatii | - |
dc.identifier.uri | http://repository.usmf.md/handle/20.500.12710/13167 | - |
dc.description | Catedra de psihiatrie, narcologie şi psihologie medicală, Chișinău. Republica Moldova, Congresul consacrat aniversării a 75-a de la fondarea Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova, Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltare | en_US |
dc.description.abstract | Introducere:
Demența reprezintă o afectiune neurodegenerativa caracterizata prin
deteriorare cognitiva progresivă, asociată cu un spectru larg de simptome
psihice și comportamentale. Exista numeroase condiții morbide care duc
la apariția demenței cum ar fi: boli neurologice, vasculare, genetice.
Debutul, evoluția, durata diferitor forme de demența diferă în funcție de
factorul etiologic care a dus la apariția acesteia.
Scopul lucrării:
Elucidarea principalelor aspecte etiologice, celor mai frecvente forme de
demență, particularităților de debut, durată, evolutie din cadrul diferitor
tipuri de dementă, evidențierea manifestarilor clinice și sindroamelor
psihopatologice de bază și a principalelor criterii diferențial diagnostice.
Material și metode:
S-a realizat un studiu bibliografic al literaturii științifice de specialitate,
analiza critică a surselor bibliografice online privitor la principalii factori
etiologici implicați în geneza demențelor, particularităților clinice și
evolutive de baza în diferite tipuri de demența. S-au analizat datele
epidemiologice globale întru determinarea celor mai frecvente forme de
demență. Rezultate:
În urma studiului efectuat s-a constatat că cea mai frecventă formă de
demență este boala Alzhemier, responsabilă pentru aproximativ 60-70%
din cazuri. Demența vasculară rezprezinta aproximativ 20-25% din cazuri.
Demență cu corpi Lewi 10-15% . Celelalte tipuri de demență se întîlnesc în
proporție de până la 5-10%.
S-a stabilit că tabloul clinico-evolutiv prezintă varietăți în raport cu
personalitatea premorbidă, vîrsta debutului, precum și cu natura și
localizarea procesului organic care o generează. Vârsta reprezintă cel mai
mare factor de risc. Rata de demență se dublează cu fiecare decadă după 60
ani. Formele precoce, la 30 - 35 ani, apar la cei cu forme genetice.
Concluzii:
Cunoașterea particularităților clinico-evolutive, a criteriilor de diagnostic
diferențial ne permite diagnosticarea și tratamentul cât mai precoce a
pacienților cu demență ceea ce poate îmbunătăți considerabil calitatea
vieții și întârzia dizabilitatea provocată de aceasta. | en_US |
dc.language.iso | en | en_US |
dc.publisher | Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţanu" | en_US |
dc.subject | etiologie | en_US |
dc.subject | clinică | en_US |
dc.subject | evoluție | en_US |
dc.subject | diagnostic diferențial | en_US |
dc.subject | demență | en_US |
dc.title | Particularitățile clinico-evolutive în cadrul demențelor de diferita geneză. Criterii diferențial-diagnostice | en_US |
dc.type | Other | en_US |
Appears in Collections: | Culegere de postere
|