Markerii biologici comuni în pneumoniile la imunocompromiși

Abstract

Introducere: Pneumonia este o cauză principală de morbiditate și mortalitate la pacienții imunocompromiși [1]. Fiind o complicaţie frecventă la bolnavii cu imunodeficit sever, survine la circa 15% dintre persoanele cu transplant de organe solide şi la peste 50% dintre HIV-infectaţi [2]. Diagnosticarea pneumoniei la gazdele imunocompromise este deseori dificilă datorită prezentării atipice, cu simptome și semne clinice și imagistice modeste. Evidențierea markerilor biologici accesibili, cu rol diagnostic și prognostic, este unul din obiectivele multiplelor studii. Scopul: Analiza rolului unor markeri biologici proinflamatori în diagnosticarea și evaluarea severității pneumoniei la persoanele imunocompromise. Material și metode: Studiul a fost realizat în cadrul Institutului de Ftiziopneumologie ˮChiril Draganiucˮ. Criteriu de evoluţie gravă a pneumoniei a fost considerată internarea în secţia de terapie intensivă (STI). Rezultate și discuții: Vârsta medie a pacienților a fost de 48 ani (28-78 ani). În majoritatea cazurilor pneumonia a fost cu evoluție severă (65%), de gravitate medie (35%). Valorile L au variat între 2,0 - 37,0 x 10⁹/l (mediana 8,0). Leucocitoza peste 9 x 10⁹/l precum și leucopenia au fost înregistrate la fel de frecvent, la 27 % dintre pacienți respectiv. PCR și LDH serice majorate - în 61% și 52% cazuri respectiv, pe când PCT a fost sporită în 9% cazuri (tabelul1). Corelație pozitivă semnificativă cu severitatea bolii a fost stabilită doar între nivelul sporit al PCR și al RNL(p<0.05) (φ=0,504, p<0.05). Caz clinic 1 Femeie de 75 ani, cu infecție HIV primar diagnosticată, CD4 9 //μl, cu pneumonie pneumocistică confirmată microscopic, tomografic se determină sticlă mată disfuză distribuită uniform bilateral, de la apex la baze, cu cîteva zone de consolidare (fig. B,C), markeri proinflamatori modificați neînsemnat: PCR 24 mg/l, leucopenie 3x10⁹/l, RNL 9. Caz clinic 2 Pacientă de 28 ani, cu infecție HIV, CD4 77 /μl, și pneumonie bilaterală de etiologie mixtă (fungică și bacteriană), PCR 192 mg/l, PCT 0,1, leucopenie, RNL 4.5 , imagistic se atestă pattern interstițial cu leziuni preponderent tip sticlă mată bilateral. Proteina C reactivă (PCR) este o proteină de fază acută a inflamației sintetizată în ficat și mediată de citokine (IL-6), secreția ei începe la 4-6 ore de la debutul procesului inflamator, nivelul maxim înregistrându-se peste 24-72 ore. Sinteza PCR nu este influențată de stările de imunosupresie, fiind un biomarker util și în diagnosticul pneumoniilor la imunocompromiși. Pentru infecțiile bacteriene proteina C reactivă are o sensibilitate bună (68-92 %) și o specificitate rezonabilă (40-67 %) [3]. Procalcitonina (PCT) este un precursor al calcitoninei și este sintetizată în toate organele și macrofagele ca răspuns la stimuli inflamatori. Sinteza sa începe la 3- 4 ore după pătrunderea infecției bacteriene și atinge nivelul maxim la 24 de ore. Timpul de înjumătățire a PCT în sânge reprezintă 25-35 ore, fiind un marker stabil al inflamației. Concentrațiile plasmatice ale PCT sunt influențate semnificativ de funcția renală, terapia de substituție renală și neutropenie, fapt ce explică valorile normale ale PCT la majoritatea pacienților din lotul studiat. Are o sensibilitate (77 %) și specificitate (79 %) bună pentru infecția bacteriană [3,4]. Raportul neutrofil-limfocit (RNL) este un indicator al inflamației sistemice, Acest biomarker accesibil este utilizat tot mai mult în diagnosticul pneumoniei, inclusiv și la imunocompromiși, fiind util în evaluarea severității, prognosticului și evoluției bolii. Valoarea cuprinsă între 5-9 indică un proces inflamator local, în cazurile prezentate sugerând diagnosticul de pneumonie, evoluție severă. Concluzie: Numărul leucocitelor serice și nivelul PCR rămân biomarkerii cei mai la îndemână pentru evaluarea sindromului inflamator și a severității pneumoniei la imunocompromiși, iar nivelul sporit al PCR și RNL corelează pozitiv și cu severitatea pneumoniei la gazdele imunocompromise.