Rolul medicilor de familie în evaluarea copiilor cu anomalii congenitale vasculare. Clasificare, diagnostic, diagnostic diferenţial, tratament

Abstract

Introducere Anomaliile congenitale vasculare sunt cele mai frecvente afecţiuni la copii. Incidenţa lor este de 4–5% la nou-născuţi şi de 2,6–9,9% la sugari, cu raportul sex feminin/masculin de 3:1 sau 5:1 [6]. Se atestă o incidenţă mai mare la copiii de rasă albă, cu afectarea preponderent a prematurilor – 22–30% cu masa ≤ 1 kg [1, 6]. Incidenţa familială se înregistrează în 12% cazuri. Etiologia acestor afecţiuni rămâne necunoscută [1, 2]. Cercetările continuă, pentru a preveni dezvoltarea şi a controla creşterea lor. Diagnosticul anomaliilor vasculare nu prezintă dificultăţi. În pofida naturii lor benigne, ele se manifestă ca tumori adevărate, caracterizate prin creştere intensivă, cu afectarea ţesuturilor sau a organelor locale şi dereglarea funcţiilor lor. Diferite forme de angiodisplazii evoluează progresiv odată cu creşterea copilului, dereglează funcţia organelor afectate şi provoacă defect cosmetic. Doar un procent neînsemnat de anomalii vasculare regresează de sine stătător, de aceea tratamentul trebuie iniţiat odată cu depistarea lor. Afectarea concomitentă a diferitor regiuni anatomice necesită tratament etapizat, prin diferite metode, uneori combinarea lor. Există încă medici care nu dau importanţă cuvenită anomaliilor vasculare, aşteptând vindecarea lor spontană. Scopul studiului Scopul cercetării efectuate este de a familiariza medicii de familie cu particularităţile clinico-evolutive, de diagnostic, de diagnostic diferenţiat în anomaliile vasculare congenitale la copil, pentru a optimiza tratamentul diferenţiat şi a reduce recidivele. Metode de cercetare Incidenţa anuală a anomaliilor congenitale vasculare la copiii internaţi în Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Chirurgie Pediatrică N. Gheorghiu este în continuă creştere – de la 25,7% în anul 2009 până la 36,4% în 2017. Structura nosologică anuală a anomaliilor congenitale vasculare cuprinde: hemangiom infantil în 50,7% cazuri, hemangiom congenital în 32,6% cazuri, hemangiom cavernos în 11,1% cazuri, granulom piogenic în 1,7% cazuri, hemangioendoteliom în 2,4% cazuri, sarcom Kaposi în 0,3% cazuri, angiosarcom în 0,3% cazuri, angiofibrom în 0,7% cazuri. Rezultate obţinute Au fost determinaţi următorii factori predispozanţi în dezvoltarea anomaliilor vasculare congenitale la copii: infecţia virală la gravidă (gripa, SARS, rujeola etc.) la 3-6 săptămâni de sarcină, condiţiile precare de mediu, fumatul matern (inclusiv cel pasiv) în timpul sarcinii, condiţiile de muncă nocive, stresul fizic sau psihic sporit la gravidă, întreruperea procesului normal de coagulare a sângelui. Studiul prospectiv şi retrospectiv a permis aprecierea factorilor de risc prenatali de dezvoltare a anomaliilor congenitale vasculare: amniocenteza, prelevarea probelor de vilozităţi, vârsta mamei, sarcina multiplă, placenta previa, preeclampsia, anomaliile placentare – hematom retroplacental, infarct, comunicaţii vasculare dilatate, hipoxia placentară, utilizarea medicamentelor pentru fertilitate, eritropoetina, prezentarea pelviană.