Povara globală a tuberculozei în Republica Moldova şi rolul medicinei de familie în sistemul naţional de ajutor antituberculos

Abstract

Introducere În multe publicaţii din ultimii ani, foarte des se subliniază faptul că tuberculoza (TB) şi în secolul XXI rămâne una dintre problemele medicale globale şi prioritare, socioeconomice şi umanitare nu numai în Republica Moldova, ci şi în alte ţări [1-4]. Apelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) de a acţiona mai activ în implementarea Strategiei de lichidare a tuberculozei (END TB) şi în atingerea obiectivului de eliminare a tuberculozei până în 2050 este susţinut de medicina autohtonă şi se află în vizorul politicii de stat în domeniul ocrotirii sănătăţii în ţara noastră. Este necesar de menţionat că în lume s-a acumulat o experienţă foarte bogată în lupta cu TB şi acestor probleme li se acordă tot mai multă atenţie. Însă, în situaţia actuală, problemele privind organizarea luptei cu TB în medicina de familie nu sunt soluţionate pe deplin. Perspectiva de bază o constituie acţiunea comună în eradicarea TB şi abordarea interdisciplinară. Toate cele menţionate mai sus demonstrează necesitatea unor inovări pentru perfecţionarea măsurilor generale luate atât în serviciul medico-sanitar primar, cât şi în serviciul specializat în combaterea TB. În afară de aceasta, în prezent a crescut necesitatea de a ridica calificarea şi a optimiza resursele de cadre în ocrotirea sănătăţii. Scopul lucrării Autorii şi-au pus scopul de a atrage atenţia asupra abordării integrale în lupta cu TB şi de a arăta importanţa asistenţei medicale primare (AMP). Material şi metode de cercetare Obiectivul cercetării a fost analiza situaţiei epidemiologice privind TB şi acordarea ajutorului antituberculos populaţiei la nivelul medicului de familie. În lucrare au fost folosite date statistice din statistica de stat. Rezultate obţinute şi discuţii Situaţia epidemiologică actuală privind TB în Republica Moldova este determinată în special de tuberculoza pulmonară. Incidenţa generală (cazuri noi + recidive) alcătuieşte 88,0 în anul 2015, 88,5 în 2016 şi 83,3 în 2017 la 100 000 populaţie. Indicele morbidităţii în anul 2015 era de 103,5; în 2016 – de 102,9; în 2017 – de 102,9 la 100 000 populaţie. Indicele mortalităţii de TB în 2015 a constituit 10,0; în 2016 – 11,4 şi în 2017 – 9,8 la 100 000 populaţie. Din analiza indicatorilor epidemiologici se vede că un rol importantă îl are infecţia tuberculoasă latentă (ITL). Interesul mare faţă de ITL se lămureşte prin faptul că aceasta reprezintă rezervorul infecţiei tuberculoase în viitor. De aceea, linia roşie a strategiei serviciului antituberculos este optimizarea măsurilor de profilaxie, screening, diagnostic, monitorizare epidemiologică şi control al TB. În ţara noastră, diagnosticarea şi tratamentul TB sunt efectuate, de regulă, de serviciul ftiziopneumologic specializat. În acelaşi timp, angajaţii din asistenţa medicală primară, cu care bolnavul se întâlneşte în primul rând, participă la depistarea timpurie şi îndreptarea la tratament a bolnavilor cu TB şi a persoanelor cu ITL, de asemenea la controlul chimioterapiei în etapa de tratament ambulatoriu, la lucrul cu contacţii din focarele de tuberculoză. În afară de aceasta, medicul de familie efectuează supravegherea persoanelor din grupele cu risc sporit de îmbolnăvire, infectare, care cel mai des duc la dezvoltarea tuberculozei, ţinând legătura cu ftiziopneumologul, şi organizează lucrul de informare a populaţiei. Conlucrarea constructivă şi activă a AMP cu pneumoftiziologul determină succesul în depistarea la timp şi tratamentul calitativ al bolnavilor de TB. În acelaşi timp, problemele privind depistarea tardivă şi diagnosticarea întârziată în mare măsură sunt legate de prudenţa joasă şi de cunoştinţele insuficiente ale medicilor-generalişti despre particularităţile patomorfologice şi decurgerea infecţiei tuberculoase. De aceea, în condiţiile situaţiei epidemiologice în cordate privind TB, medicii de familie tind să obţină cunoştinţe temeinice în acest domeniu. Ei obţin volumul de cunoştinţe necesar în perioada studiilor postuniversitare la Catedra Pneumoftiziologie a USMF Nicolae Testemiţanu. În structura epidemiologică a TB este foarte important nivelul social şi cel material, care la bolnavii de tuberculoză sunt foarte joase. De aceea, pentru medicul de familie este important să studieze aceste situaţii, în scopul ridicării calităţii vieţii pacientului. Luând în consideraţie datele obţinute, starea medico-socială a bolnavilor de tuberculoză, devine clar că mulţi din ei au nevoie de suport social, psihologic, juridic, de acea au fost efectuate unele modificări în ajutorul antituberculos. În anul 2011, cu ajutorul Fondului Global, au fost deschise multe centre comunitare (Community Centre) pentru susţinerea bolnavilor de TB, ceea ce a avut o mare importanţă în activizarea lucrului sanitaro-informativ, în efectuarea unui complex de măsuri cu caracter sociopsihologic, pentru a atrage la tratament cât mai mulţi bolnavi de tuberculoză. Datorită colaborării internaţionale, în special cu OMS, au avut loc schimbări radicale în viziunea multor aspecte ale Programelor Naţionale de luptă cu TB. Au fost revăzute radical compartimentele care ţineau de supravegherea epidemiologică şi monitoringul TB, screeningul diagnosticării, cuprinderea generală cu asistenţă medicală şi profilaxia TB în contextul complex al sistemului ocrotirii sănătăţii şi al protecţiei sociale, iar în practica medicului de familie au apărut noi metode de activitate. Concluzie Sistemul nou ce activează în asistenţa curativă şi de reabilitare a bolnavilor de tuberculoză şi a persoanelor cu ITL, creşterea rolului medicilor de familie, cărora le revine efectuarea celor mai multe măsuri antituberculoase, ne permit să susţinem că în Republica Moldova va fi realizată Strategia OMS de lichidare a tuberculozei.