Aspectele clinico-epidemiologice ale tuberculozei la copii în primul an de viaţă

Abstract

Introducere Studiile din literatura de specialitate au arătat că, datorită particularităţilor anatomofiziologice şi imunologice, copiii de până la un an reprezintă unul dintre cele mai vulnerabile categorii de vârstă predispuse infectării şi îmbolnăvirii de tuberculoză. Imaturitatea sistemului limfatic, perioadele critice ale maturizării sistemului imun caracteristice primului an de viaţă, adiţional condiţiile familiale în care există bolnavi ce elimină micobacterii TB, impun cerinţe sporite în efectuarea unor măsuri profilactice, de diagnostic şi de tratament al tuberculozei (TB). Diagnosticul diferenţial al TB la copii este îngreunat şi adesea însoţit de greşeli. Scopul studiului Autorii au avut drept scop cercetarea formelor clinice, caracteristicilor evoluţiei şi importanţei factorilor de risc în dezvoltarea tuberculozei la copii în primul an de viaţă. Material şi metode de cercetare Au fost analizate 37 de cazuri de îmbolnăviri cu tuberculoză la copii în vârstă de la 3 luni până la 1 an (24 băieţi, 13 fete), înregistrate în perioada 2007–2012. Rezultate obţinute şi discuţii S-a constatat că ganglionii limfatici la copii în prima lună de viaţă au un rol nesemnificativ în procesul infecţios, care nu se limitează la nivelul acestora, ci se generalizează uşor. În structura formelor clinice analizate, tuberculoza ganglionilor limfatici mediastinali (25 din 37) a ocupat primul loc, majoritatea bolnavilor având o afectare bilaterală. Pe locul doi s-a plasat complexul tuberculos primar, iar pe locul trei – tuberculoza generalizată, cu afectarea nu numai a aparatului respirator, dar şi a SNC, ficatului, splinei, rinichilor. Şapte pacienţi au avut complicaţii, dintre care patru erau contagioşi, iar unul – cu TB-MDR. Tabloul clinic varia în funcţie de particularităţile de vârstă şi de reactivitatea individuală a copilului. Cu cât vârsta copilului era mai mică, cu atât sindromul toxico-infecţios şi modificările din sistemul bronhopulmobnar şi alte sisteme erau mai pronunţate. La această categorie de bolnavi predomina debutul acut al bolii. Cele mai frecvente simptome întâlnite erau deficitul de adaos ponderal, febra, respiraţia dificilă, tusea neproductivă. Destul de frecvent copiii se îmbolnăveau de tuberculoză în perioada de toamnă–iarnă şi la începutul primăverii (28 de copii). Jumătate dintre pacienţi prezentau un fond premorbid nefavorabil, în 100% cazuri aceştia au fost în contact cu bolnavi de tuberculoză, inclusiv 30% – cu bolnavi de TB-MDR. Mama a servit drept sursă de infectare pentru jumătate dintre cazuri, tata – pentru 12 cazuri, dar au mai figurat de asemenea bunei şi bunici, mătuşi şi unchi. A fost observată atât importanţa condiţiilor nefavorabile socioeconomice şi de trai, a defectelor vaccinului BCG sau lipsa acestuia, cât şi naşterea copilului de la o mamă infectată cu HIV. Asocierea mai multor factori de risc a agravat patogenia şi evoluţia bolii, de aceea debutul tuberculozei lua forma unei maladii grave. Jumătate dintre bolnavii de tuberculoză au fost diagnosticaţi la adresare, iar în 3 cazuri – post-mortem. Cele mai importante cauze de diagnostic tardiv şi post-mortem au fost deficienţele în colectarea anamnezei, neaprecierea factorilor de risc şi neutilizarea tehnologiilor moderne. Diagnosticarea tuberculozei cu ajutorul tuberculinei a fost utilizată foarte rar. Proba Mantoux cu 2 UT PPD la sugari a prezentat un număr mare de rezultate fals-pozitive şi fals-negative, ceea ce a impus folosirea investigaţiilor suplimentare pentru confirmarea diagnosticului. În legătură cu tuberculoza primară oligo- şi abacilară la majoritatea copiilor, testele microbiologice tradiţionale (analiza sputei prin lavaj gastric) au fost insuficiente. În schimb, analiza microbiologică a sângelui pentru diagnosticarea tuberculozei, bazată pe cunoaşterea persistenţei micobacteriemiei, ca o etapă a procesului infecţios în tuberculoza primară, şi analiza ADN (PCR) s-au dovedit a fi utile. Concluzie Astăzi rămâne actuală nu numai cunoaşterea particularităţilor clinico-patogenetice ale tuberculozei la copii în primul an de viaţă, folosirea corectă a metodelor contemporane de diagnostic, ci şi colaborarea medicilor de familie şi a specialiştilor din ftiziopneumologie pentru eficientizarea procesului de diagnostic şi de tratament al tuberculozei.