Abordarea edemului pulmonar în practica clinică: între consens şi controverse

Abstract

Introducere Edemul pulmonar, definit prin acumularea anormal crescută a lichidului în plămân, este o urgenţă medicală prin cele două forme clinice (cardiogen şi noncardiogen), care deşi au cauze distincte, iniţial pot fi o adevărată provocare pentru clinician, având manifestări clinice similare. În cazul edemului pulmonar cardiogen, anamneza este de obicei revelatoare pentru antecedente de boală cardiovasculară (asociată cu disfuncţie ventriculară stângă sau hipertensiune venoasă pulmonară), pe fondul căreia survine un factor precipitant. Diagnosticul pozitiv este susţinut de aspectul imagistic tipic, prezentat iniţial printr-un desen interstiţial nestructurat (edem interstiţial), care evoluează spre opacităţi alveolare difuze, dependente de gravitaţie, cu o distribuţie perihilară în ”aripi de fluture”. Scopul studiului Scopul acestei cercetări a fost evidenţierea dificultăţilor de diagnostic şi de management, prin analiza unei serii de cazuri cu edem pulmonar internate în clinica de pneumologie pentru suspectarea infecţiei pulmonare. Material şi metode A fost analizată retrospectiv o serie de 13 cazuri de edem pulmonar, pacienţi spitalizaţi în clinica de pneumologie. Au fost documentate manifestările clinice, rezultatele investigaţiilor paraclinice şi metodele de tratament. Rezultate obţinute şi discuţii Contingentul celor 13 pacienţi din studiu include 5 femei şi 8 bărbaţi, cu vârsta cuprinsă între 18 şi 74 de ani. Edem pulmonar unilateral a fost apreciat în 2 cazuri, edem pulmonar bilateral, dar cu repartiţie asimetrică – alte 2 cazuri; un caz de edem pulmonar din feocromocitom, un caz de edem pulmonar neurogen la o pacientă cu epilepsie. Într-un caz, edemul pulmonar a fost considerat ca o complicaţie la o pacientă cunoscută cu defect de sept interventricular, necroptic confirmată infecţia cu Micobacteria tuberculosis. Endocardita infecţioasă ca şi cauză a glomerulonefritei a fost confirmată necroptic într-un caz, edemul pulmonar fiind considerat ca manifestare a plămânului uremic. În baza manifestărilor imagistice de la HRCT toracică, pattern limfangitic a fost identificat în 3 cazuri, care au impus diagnosticul diferenţial cu limfangita carcinomatoasă şi proteinoza alveolară. Concluzii Erorile de diagnostic în edemul pulmonar mai des sunt cauzate de aspectul imagistic atipic prin afectare unilaterală sau repartiţie bilaterală asimetrică, vârsta tânără cu lipsa datelor anamnestice de patologie cardiacă, pandemii virale, dar şi de accesibilitatea limitată a investigaţiilor ce ar permite efectuarea unui diagnostic diferenţial rapid (EcoCG, inclusiv transesofagiană, proBNP, troponine).