Rolul laparoscopiei în abdomenul acut nontraumatic

Abstract

Introducere: Laparoscopia în abdomenul acut are atât rol în stabilirea diagnosticului, confirmându-l în situaţiile echivoce, cât şi în orientarea strategiei terapeutice cu avantajele chirurgiei mini-invazive. Material şi metode: Studiul nostru evaluează 873 de cazuri de abdomen acut nontraumatic (exceptând colecistita acută) abordate laparoscopic în perioada 2010-2014, urmarindu-se concordanţa diagnosticului pre- şi postoperator, stabilirea unui diagnostic intraoperator cert, incidenţa intervenţiilor laparoscopice cât şi complicaţiile acestora. Rezultate: Diagnosticul intraoperator a fost de apendicită acută în 653 (75%) de cazuri, urgenţele ginecologice au fost certificate la 146 (17%) de pacienţi (chist ovarian eclatat, sarcina extrauterină, boala inflamatorie pelvină), 52 (6%) de pacienţi au fost diagnosticaţi cu ulcer perforat, 22 de cazuri fiind înregistrate cu alte patologii (pancreatite acute, perforaţii intestinale cu peritonite, diverticul Meckel perforat, infarcte enteromezenterice, peritonita TBC). Incidente şi accidente au fost întâlnite la 56 (6,5%) de pacienţi, au fost înregistrate 33 (3,7%) de conversii, complicaţii postoperatorii fiind înregistrate în 37 (4,2%) de cazuri. Concluzii: Laparoscopia diagnostică este o modalitate optimă diagnostică în cazurile de abdomen acut non-traumatic, fiind salutară în cazurile de apendicită acută, urgenţe ginecologice şi peritonita de etiologie neprecizată cu posibilitatea rezolvării pe această cale a patologiei identificate, în abdomenul acut laparoscopia fiind ultimul mijloc diagnostic şi primul mijloc terapeutic.

Aims: Laparoscopy for acute abdomen is important either for diagnostic, when there is uncertainty in establishing the etiology, and also has a therapeutic role with the well known advantages of mini-invasive surgery. Material and methods: Our study evaluates 873 patients of nontraumatic acute abdomen (excepting acute cholecystitis), approached laparoscopically during 2010-2014. The following factors were pursued: the concordance between pre- and postoperative diagnostic, the establishment of a certain intraoperative diagnostic, incidence of laparoscopic interventions and their complications. Results: There were 653 (75%) cases of acute appendicitis, 146 patients with gynecological (ruptured ovarian cyst, ectopic pregnancy, inflammatory pelvic disease), 52 (6%) patients with perforated ulcer, 22 cases with other pathologies (acute pancreatitis, enteral perforations, perforations of Meckel diverticulum, entero-mesenteric infarction, tuberculous peritonitis), confirmed laparoscopically. Incidents and accidents were encountered in 56 (6.5%) cases, there were 33 (3.7%) conversions to open technique and for 37 (4.2%) patients were recorded postoperative complications. Conclusions: Diagnostic laparoscopy is an optimal method of diagnostic confirmation for cases of non-traumatic acute abdomen especially for acute appendicitis, gynecological emergencies and peritonitis of unknown etiology with the possibility of laparoscopic treatment of these pathologies, being also the last option for diagnostic and the first solution for treatment.