Aspecte de diagnostic şi tratament în tromboza venoasă profundă

Abstract

Introducere: Tromboza venoasă profundă este varietatea de tromboză acută, în care trombul se formează practic în lumenul vascular sănătos, aderă slab sau nu se fixează de peretele venei, ușor poate fi rupt și transportat de torentul sanguin. Scopul lucrării este de a pune în evidenţă metodele de diagnostic și tratament ale trombozei venoase profunde. Materiale şi metode: Studiul reprezintă experienţa clinică în tratamentul trombozei venoase profunde la 67 de bonavi în perioada anilor 1996-2005. Femei au fost 28 (42%), bărbaţi – 39 (58%). Rata persoanelor apte de muncă a constituit 65%. Rezultate: Pacienţii au fost supuși unui examen clinic, instrumental și de laborator, paralel cu tratamentul. Tratamentul a inclus anticoagulante (cu masă moleculară mică – nadroparina), antiagregante. Aprecierea eficacităţii tratamentului s-a efectuat în baza datelor clinice și examinării Doppler. Criteriile clinice ale eficacităţii tratamentului le-am considerat următoarele: (1) atenuarea edemului membrului afectat; (2) scăderea intensităţii durerii; (3) lipsa complicaţiilor trombembolice. Angioscanarea duplex indică evoluţia procesului trombotic, gradul de recanalizare a venei afectate. Concluzii: Pacienţii cu tromboză venoasă profundă necesită un examen complex. Examenul Doppler constituie o metodă sigură de diagnostic și de urmărire a eficacităţii tratamentului. Tratamentul complex permite evitarea complicaţiilor trombembolice și include neapărat anticoagulante directe, antiagregante.

Introduction: Deep vein thrombosis represents the specific type of acute thrombosis, which is formed within generally unaffected vascular lumen, with poor adherence of the thrombus to the venous wall that is associated with increased risk of thrombus fragmentation and consequent embolization. The purpose of study is to highlight the methods of diagnosis and treatment of deep vein thrombosis. Material and methods: The study reflects the clinical experience in the treatment of deep vein thrombosis in 67 patients during the years 1996-2005. There were 28 (42%) female and 39 (58%) male patients. The rate of persons in working age was 65%. Results: The patients were supposed to the clinical, instrumental examination and laboratory tests simultaneously with the treatment. The treatment protocol included anticoagulants (with lower molecular weight – nadroparine), antithrombotics. The estimation of treatment efficiency was carried out on the basis of clinical and Doppler examination. The following criteria were considered as indicators of treatment efficacy: (1) decreasing edema of the affected leg; (2) diminishing of pain; (3) absence of thromboembolism. Venous duplex ultrasound indicates the evolution of the thrombotic process and degree of recanalization of the affected vein. Conclusions: The patients with deep vein thrombosis require a complex examination. The Doppler ultrasound represents the basic method of diagnosis and follow-up of the treatment efficacy. The complex treatment permits to avoid the thromboembolic complications and obligatory includes direct anticoagulants and antithrombotics.