Abordarea diferențiată a traumatizaților cu plăgi abdominale – experiența CNȘPMU

Abstract

Introducere. Din lipsa unui algoritm unanim acceptat abordarea traumatizaților cu plăgi abdominale variază de la laparotomie mandatorie la conduită nonoperatorie în cazuri selectate. Tactica se elaborează în funcție de preferințele personale ale chirurgului și tradițiile clinicii. Scopul. Analiza comparativă a rezultatelor diferitor căi de abordare diagnostico-curativă a traumatizaților cu plăgi abdominale. Material şi metode. Studiu demarat în 2006-2010, include 469 pacienți consecutivi cu traumatism abdominal deschis spitalizați în CNŞPMU. Sumar în lot au fost pacienți cu: plăgi penetrante – 245; nepenetrante – 210; neconcludente – 14. Pe parcursul perioadei de referință tactica de abordare a evoluat de la laparotomie exploratorie (2006-2007) spre laparoscopie diagnostică (2008-2009) și în final – prin abordare nonoperatorie (2010). Rezultate. Incidența laparoscopiilor pozitive a sporit de la 39.5% la 82.4%. Rata laparotomiilor terapeutice a constituit 47.5-54.5% pentru laparotomia „de rutină”, 56.7-65,8% – pentru laparoscopia diagnostică și de 94.4% – pentru examenul clinic. Durata spitalizării a diminuat de la 9,68±0,75 pentru abordarea laparotomică la 5,03±0,62 zile pentru cea nonoperatorie (p<0,001). Concluzii. Laparotomia „de rutină” pentru traumatismul abdominal deschis determină o rată inacceptabil de mare de intervenții inutile. Laparoscopia diagnostică este miniinvazivă, diminuează incidența laparotomiilor „albe”, însă metoda are acuratețe joasă și generează un număr mare de proceduri inutile. Abordarea nonoperatorie minimalizează rata intervențiilor invazive și reduce semnificativ durata spitalizării. Pacienții cu traumatism abdominal deschis necesită abordare diferențiată în baza examenului clinic.

Introduction. Due to the lack of an unanimous accepted approach of traumatized with penetrating abdominal wounds the algorithm is ranging from mandatory laparotomy to nonoperative in selected cases. Tactics are developed according to the surgeon’s personal preferences and traditions of the clinic. Purpose. Comparative analysis of the results of various approaches in this kind of trauma. Materials and methods. Study was performed in 2006- 2010, includes 469 consecutive patients with penetrating abdominal trauma hospitalized in Chisinau emergency hospital. The injury of peritoneum was present in - 245; absent in - 210; inconclusive - 14. During the reported period tactical approach evolved from exploratory laparotomy (2006-2007), to diagnostic laparoscopy (2008-2009) and finally - the nonoperative approach (2010).Results. The incidence of positive laparoscopy increased from 39.5% to 82.4%. The rate of therapeutic laparotomies was 47.5-54.5% for “routine” laparotomy group, 56.7-65.8% for diagnostic laparoscopy group and 94.4% - for clinical examination group. Duration of hospital stay decreased from 9.68±0.75 for the mandatory laparotomy approach to 5.03±0.62 days for the nonoperative group (p <0.001). Conclusions. Mandatory laparotomy for penetrating abdominal trauma causes an unacceptably high rate of nontherapeutic interventions. Diagnostic laparoscopy is minimally invasive, reduces the incidence of unnecessary laparotomies, but the method has low accuracy and generate a large number of useless procedures. Selective nonoperative approach minimizes the rate of invasive interventions significantly reduce the hospital stay. Patients with penetrating abdominal trauma require individual approach based on clinical examination.