Traheostomia şi chirurgia traheii cervicale

Abstract

Introducere. Succesele terapiei intensive şi reanimării în traumatismele grave, care necesită ventilație mecanică prelungită a cauzat creșterea numărului de pacienți cu stenoze posttraheostomice, care necesită corecție chirurgicală. Scopul. Atenționarea societății medicale (anesteziologi, reanimatologi, chirurgi) la conduita optimă a acestor pacienți pentru evitarea complicațiilor mutilante ce impun intervenții laborioase pe segmentul cervical al traheii. Material şi metode. În clinică (1980-2011) s-au operat 50 pacienți cu stenoze ale traheii cervicale: posttraheostomii – 34, postdecubit de manşon - 6, posttraumatice – 8, fistulă esofagotraheală – 2, bărbați – 36, femei – 14. Vârsta pacienților între 13-50 ani, media fiind 28,4. Peste 1/3 (36%) din numărul de operații revin pe ultimii 5 ani. S-au efectuat diferite intervenții: rezecții traheale „în pană” – 9 cazuri, rezecții-anastomoze circulare – 20 cazuri, rezecție anastomoză circulară a traheii cervicale şi 1/3 superioare a traheii toracice prin cervico- sternotomie – 4 cazuri, rezecție laringo-traheală fenestrată cu osteoplastie anterioară – 6 cazuri, excizia fistulei traheo-esofagiene – 2, rezecția laringo-traheală – 1 caz. În 4 cazuri n-am reuşit refacerea definitivă a lumenului traheal şi s-a aplicat fistula traheală, condusă ulterior prin tub traheostomic „T”- stent. Am avut un singur deces. Discuții şi concluzii: În complexul terapiei intensive cu ventilație prelungită trebuie să fie incluse şi metodele de profilaxie a complicațiilor posibile cauzate de traheostomie. -Traheostomia se efectuează cu indicații rezervate, în mod programat, pe tub de intubație, aplicată prin tehnica inferioară cu incizie orizontală sau în lambou (procedeul Björk), de către chirurgi experimentați. -Importanță deosebită o are managementul tubului şi manşonului traheostomic, controlul endoscopic al traheii şi a bronhiilor.

Introduction. Success of intensive therapy and reanimation in serious injuries requiring prolonged mechanical ventilation caused an increasing number of patients with stenosis after tracheostomy requiring surgical correction. Purpose. The warning medical society (anesthesiology, Reanimathology, surgeons) at optimal care of these patients to avoid complications that require laborious interventions at cervical segment of trachea. Material and methods. In our clinic 50 patients were operated with stenosis of the cervical trachea: after tracheostomy - 34, the sleeve decubitus position -6, posttraumatic -8, tracheo-esophageal fistula -2, men- 36, women – 14. Patients aged between 13-50 years, averaging 28.4. Over one third of the operations (36%) upon the last five years. Different interventions were performed: tracheal wedge resections – 9 cases, circular resection anastomosis -20 cases, circular resection anastomosis of cervical trachea and of 1/3 superior of thoracic trachea by cervico- sternotomy – 4 cases, fenestrated tracheal resection with larynx Previous osteoplasty – 6 cases, tracheo-esophageal fistula excision – 2, laryngo-tracheal resection – 1 case. In four cases we could not restore permanent tracheal lumen and tracheal fistula was applied, subsequently led by tracheostomic tube “T” stent. We had one case of death. Discussion and conclusions. •In the complex intensive therapy with prolonged ventilation must be included methods of prevention of possible complications caused by tracheostomy. •Tracheostomy is performed by experienced surgeons with indications reserved, on intubation tube, by technique with low horizontal incision or flap. •Particularly important is the management of tracheostomy tube and sleeve, endoscopic control of the trachea and bronchi.