Flegmonul Fournier în practica chirurgicală

Abstract

Flegmonul Fournier este definit ca o fasciită necrotizantă a regiunii perineale, organelor genitale cu evoluție fulminantă si rată considerabilă a mortalitătii postoperatorii de 54% (A.Tuncel). Lucrarea prezintă experienta Clinicii 2 Chirurgie pe o perioadă de 10 ani (2000-2010) asupra unui lot de 34 de pacienți tratați în sectia chirurgie septică abdominală a SCR. Vîrsta pacienților 19-66 ani, cu prevalența bărbaților. Diagnosticul s-a bazat pe datele investigațiilor clinice, de laborator și imagistice. Cauzele apariției flegmonului Fournier sunt: afecțiuni anorectale (79,4%), afecțiuni urogenitale ( 11,8%), afecțiuni ale țesuturilor moi (5.88%), neidentificate (2,9%). La pacienții cu flegmonul Fournie în 64,7% cazuri au fost înregistrate si alte patologii concomitente: diabet zaharat (16 pacienți), alcoolism cronic (4 pacienți), hepatită virală (2), lues (1), leucemie acută (1). Factorul etiologic este unul polimicrobian si depinde de sursa de infecție. Germenii microbieni decelați ca fiind responsabili de producerea flegmonului Fournie sunt E.coli (47,1%), Staphylococus aureus metilrezistent, Pseudomonas aeruginosa. Tabloul clinic a evoluat în cîteva faze consecutive. Perioada prodromală de 2-5 zile s-a caracterizat prin apariția febrei hectice și slăbiciunii generale, fără semne evidente de afectare locală (30 pacienți). La 29 pacienți durerile și edemul organelor genitale s-au intensificat odată cu apariția eritemului local si a crepitațiilor. La tot lotul de pacienți gangrena țesuturilor moi a organelor genitale a fost asociată cu un sindrom de intoxicație severă. Sunt accentuate dificultățile de diagnostic și necesitatea utilizării metodelor imagistice contemporane în evoluția complicațiilor. Tratamentul chirurgical practicat a constat în prelucrarea chirurgicală de etapă a focarului septic(12-24h) și operații reconstructive cu/fără plastia plăgilor postoperatorii si organelor genitale externe. Tratamentul complex practicat local și general inclusiv baroterapia (88,4%) au micșorat letalitatea postoperatorie pînă la 14,7% (5 pacienți).

Fournier’s phlegmone is defined as a necrotizing fasciitis of perineum, genitals and perianal region which stands as a fulminant condition with a considerable postop mortality of 54% (A.Tuncel). Our study is based on 10 years (2000-2010) experience of the 2nd Surgical Clinic in which 34 patients treated at RCH were involved. Patients’ age is between 19 and 66 years old, with male prevalence. The diagnosis was based on clinical findings, laboratory and imagistic results. Fournier’s phlegmon’s etiology are: anorectal diseases (79,4%), urogenital diseases (11,8%), soft tissue diseases (5,88%), unidentified reasons (2,9%). There have been found simultaneous illnesses in 64,7% of cases as follows: diabetes (16 patients), chronic alcoholism (4 pacients), viral hepatitis (2 patients), syphilis (1), acute leukemia (1). The etiologic factor is a multimicrobial one and depends on the source of the infection. The detected microbial germs were: E.coli (47,1%), methyl resitant Staphylococcus aureus, Pseudomonas aeruginosa. The clinic developed in several consecutive stages. The prodromal period of 2-5 days was characterized by appearance of hectic fever and general weakness with no evident signs of local involvement (30 patients). In 29 patients the pain and the local edema got more intense with the appearance of local erythema and crepitation. In all patients the genital soft tissue gangrene was associated with a severe intoxication syndrome. We can emphasize the difficulties in diagnosis and the necessity of using contemporary imagistic methods in evaluation of complications. The treatment consisted of staged surgical care (12-24h) of the septic focus and reconstructive surgeries with/without postop wound and genital plasty. The complex local and general treatment including barotherapy (88,4%) decreased the lethality in postsurgical period to 14,7% (5 patients).