Treatment in a cohort of patients with gout

Abstract

Background. The actuality of the studied subject is conditioned by increase of the prevalence of gout. Proper treatment changes the natural course of the disease with the improvement of the patient's condition and quality of life. Objective of the study. Analysis of uric acid lowering therapy, prophylactic treatment of gout flair-ups and treatment strategy in acute gout attack. Material and Methods. A retrospective study was done on patients diagnosed with gout and hospitalized in the rheumatology and arthrology departments of the Repuplican Clinical Hospital for the year 2018. 110 clinical observation records were evaluated. The age of the patients ranged from 30 to 85 years. The group includes 12.72% women and 87.28% men. Results. It was determined that only a small group of patients (26.36%) reached the “target level” of serum uric acid (<360 μmol/l) after hypouricemic treatment administered at home, and the majority - 55.46% had values higher than the upper limit of the norm. It is observed that patients who received regular hypouricemic treatment the mean serum AU values are lower compared to the indices of patients who received irregular treatment. NSAIDs, colchicine, oral CS and intra-articular CS were used as treatment for acute access. Hypouricemic treatment in both sections was performed using uricodepressants: allopurinol and febuxostat. Conclusion. The treatment of acute gout attack and the hypouricemic treatment indicated in the hospital were analyzed in this study. I have found correlation between the level of uric acid and compliance with the treatment.

Introducere. Guta este una din cele mai vechi maladii cunoscute medicinei. Actualitatea temei studiate este condiționată de creșterea prevalenței pretutindeni. Tratamentul potrivit schimbă evoluția naturală a bolii prin ameliorarea stării și calității vieții pacientului. Scopul lucrării. Analiza tratamentului medicamentos disponibil în gută, în dependență de stadiul bolii, vârsta și maladiile concomitente ale pacientului; tratamentul hipouricemiant și tratamentul acceselor acute de gută. Material și Metode. Studiul a fost realizat pe un lot reprezentativ de bolnavi cu diagnosticul de gută, internați în SCR în secțiile Artrologie și Reumatologie, în perioada anului 2018. Au fost evaluate 110 fișe de observație clinică. Vârsta pacienților a fost cuprinsă între 30 și 85 ani. Lotul a inclus 12,72% femei și 87,28% bărbați. Rezultate. A fost determinat că doar un grup mic de pacienți (26,36%) a atins „nivelul țintă” de acid uric în ser (<360 μmol/l) după tratamentul hipouricemiant administrat la domiciliu, iar majoritatea – 55,46% au avut valori mai mari decât limita de sus a normei. Se observă că la pacienții, care au administrat tratamentul hipouricemiant regulat valorile medii a AU în ser sunt mai mici, comparativ cu indicii bolnavilor, care au urmat tratamentul neregulat. În calitate de tratament a accesului acut în staționar au fost utilizate: AINS, colchicina, CS orale și CS intraarticular. Tratamentul hipouricemiant în ambele secții a fost efectuat, utilizând uricodepresive: allopurinol și febuxostat. Concluzii. În studiul dat a fost analizat tratamentul accesului acut de gută și tratamentul hipouricemiant indicat în staționar. A fost determinată corelația dintre nivelul acidului uric și complianța la tratament.