Evoluţia procesului epidemic prin borrelioză în municipiul Chişinău

Abstract

Introducere. Borrelioza (boala Lyme) este o maladie infecţioasă comună pentru animale și oameni, cu un potenţial epidemic mare, devenind, în ultimii ani, una dintre cele mai răspândite infecţii cu focalitate naturală. Agentul cauzal al borreliozei este Borrelia Burgdorferi, iar vectorul de transmitere a infecţiei sunt căpușele Ixodes ricinus. Scopul lucrării este evaluarea tendinţei de răspândire a procesului epidemic prin borrelioză în municipiul Chișinău, în perioada 2002-2012. Materiale și metode. Pentru determinarea tendinţei procesului epidemic în borrelioză, au fost folosite datele oficiale statistice și datele anchetării focarelor, cu prelucrarea lor statistică. Primele date despre prezența borreliozei în Moldova au fost înscrise în darea de seamă a medicului- bacteriolog al Staţiei Antipestică din Moldova, Ala Marin, prezentată Comisiei de atestare a MS al RM în anul 1992, în care se specifică faptul că în septem brie – decembrie 1991 au fost examinate 10 seruri sangvine, colectate de la bolnavi cu streptodermie, prurit, dermatită, în 8 dintre care au fost depistați anticorpi către borrelii în titrele 1:40 și 1:160. În următorii 9 ani, la Centrul de Igienă și Epidemiologie municipal au fost declarate 10 cazuri de borrelioză, însă aceste cazuri n-au fost incluse în rapoartele statistice oficiale. Borrelioza este inclusă în lista maladiilor infecţioase de evidenţă și raportare statistică obligatorie începând cu anul 2000. În anii de evidenţă și raportare oficială a cazurilor de borrelioză (2000-2012), în mun. Chișinău s-au depistat și raportat 404 cazuri de borrelioză, incidența crescând de la 1 caz în anul 2000 până la 117 cazuri în 2012, sau de la 0,1 până la 14,8% cazuri la 100000 populație. Sporirea morbidităţii prin borrelioză s-a declanșat în anul 2010. În anii 2010-2012, s-au depistat de 2,4 ori mai mulţi bolnavi decât în 10 ani precedenţi (2000-2009) – 287 și, respectiv, 117 cazuri. Morbiditatea medie multianuală pentru anii 2000-2009 constituie 11,7 bolnavi, pentru anii 2010-2012 – 95,6. Sporirea morbidităţii prin borrelioză în ultimii ani poate fi explicată prin informarea largă a populaţiei despre consecinţele înţepării de căpușă, perfecţionarea profesională a medicilor, lărgirea posibilităţilor de utilizare a metodelor de laborator în diagnosticarea borreliozei, dar și prin intensificarea circulaţiei agentului cauzal în focarele naturale. Dacă în 1990-1991, în primele studii ale nivelului de infectare a căpușelor cu borrelii infecţiozitatea acestora constituia 12,4% , în anul 2012 ea a crescut până la 36,3%. Cazuri de borrelioză se depistează pe pacursul întregului an, dar cu o sezonalitate pronunţată în lunile iunie – august, fiind în strânsă corelare cu perioada de activitate a vectorului de transmitere a infecţiei – a căpușelor. Sporirea morbidităţii debutează în luna mai, atinge indici maximali în iulie, iar din octombrie se stabilește în limitele morbidităţii intersezoniere. Borrelioza afectează ambele sexe, însă mai frecvent (67,9%) fac boala femeile, fiind mai ușor atacate de căpușe datorită vestimentaţiei specifice sexului feminin. În structura de vârstă a bolnavilor de borrelioză devieri esenţiale nu există, iar în structura socială predomină persoanele neangajate în câmpul muncii (35,5%) și pensionarii (14,2%). Locul contactării cu căpușele sunt spaţiile verzi urbane (69,3%). Pe parcursul a. 2010-2012, la Centrul de Sănătate Publică Chișinău au fost declarate 361 persoane cu suspiciune la borrelioză, diagnosticul primar fiind confirmat în 287 cazuri, inclusiv 45 (15,7%) numai în baza simptomelor clinice și 242 (84,3%) – în baza semnelor clinice și rezultatelor investigaţiilor de laborator.Boala s-a manifestat, preponderent, în formele ușoară și medie, fapt ce a influenţat nivelul spitalizării, ultimul variind în limitele 11,1-23,7% în ultimii trei ani. Depistarea timpurie a bolii și tratamentul adecvat sunt garanţia prevenirii formelor cronice și recidivante de borrelioză.